Arthur C. Clarke – Orașul și stelele

de Val Ceau acum 5 ani

Ce-l definește pe Arthur C. Clarke, îl delimitează de alți scriitori de s.f. și-l face până la urmă unul dintre numele cu totul remarcabile ale genului (și nu numai) este luciditatea cu care își dezvoltă ideile și le descrie apoi în romane. Ar fi putut foarte bine să scrie exclusiv tratate despre viitor sau eseuri sociologice, antropologie sau chiar filosofice, să-și expună ideile astfel,  lucru pe care l-a și făcut de altfel în volumele de non-ficțiune, și ideile sale tot s-ar fi bucurat de popularitate, poate chiar mai mare, însă există la el și dorința de a povesti și de a pune în spatele unor personaje greutatea de a transmite un mesaje, nu dintre cele mai bune, dar importante. Trăind într-un secol în care tehnologia a avansat inimaginabil de repede și de mult, mesajul lui nu a avut nevoie de mult timp pentru a se propaga și o parte din profețiile sale au fost îndeplinite, transformate în materie palpabilă. Faptul că eu scriu acest post i se datorează în parte și lui, ca unul dintre cei care a venit cu ideea sateliților artificiali ce acum plutesc în spațiu și care, printre altele, transmit informația. Așadar, nu a fost doar un scriitor talentat, ci și un pioner, un om de știință cu viziune.

La fel ca și în alte romane ale sale, dintre care cel mai tulburător rămâne Sfârșitul copilăriei și cel mai cunoscut, 2001: Odiseea Spațială, și în Orașul și stelele Clarke își ia libertatea de a face din imaginație mai mult decât o sursă de povești, anume găsirea poveștilor care s-ar putea îndeplini într-un oarecare viitor. Dacă scoatem extratereștrii din ecuație, a căror venire s-ar putea să nu se îndeplinească niciodată, existând posibilitatea de a fi cu adevărat singuri în Univers, restul scenariului creat de Clarke poate fi extrem de plauzibil. Într-un viitor pe care mintea omenească încă nu-l poate cuprinde, atât este de îndepărtat, și la câteva mii de ani de la invazia extraterestră care a arătat Pământului care îi este de fapt locul, oamenii trăiesc într-un oraș protejat de o cupolă, Diaspar pe numele său, și nu au contact cu restul lumii.


Citeşte restul articolului aici.

Vă recomandăm şi