În „Regatele Sfărâmate” de NK Jemisin, și adevărul și iubirea au prețul în sânge (recenzie)
Cred că o să încep această recenzie cu o nedumerire, că și așa sentimentul care predomină în roman (și în mintea personajului principal, Oree Shoth, și în cea a cititorului) este confuzia și neclaritatea. În mod intenționat din partea autoarei, firește, a nu se înțelege că-i o carte confuză – ci una despre confuzie. Și anume nedumerirea mea este: care or fi „regatele sfărâmate” din titlu? Sincer habar nu am, pentru că întregul roman nu mai e vreun high fantasy ca prima din serie (recenzie aici), ci efectiv un urban fantasy desfășurat într-un singur oraș și, frecvent, într-o singură cameră.
Nu un urban fantasy în vreo metropolă actuală, ce-i drept, ci într-un oraș renascentist… crescut într-un copac. Evident un arbore absolut gigantic și miraculos – o foarte transparentă aluzie la Yggdrasil (și Axis Mundi). Dar chiar și așa efectiv un copac, motiv din care atmosfera generală e cumva stil dark faerie (dar nu e vreo poveste cu zâne – spre deosebire de primul volum, în multe sensuri un YA, acest al doilea e 100% pentru cititori maturi), așa că oamenii par minusculi și insignifianți.
