Interviu Cu Horia Nicola Ursu

de voicunike acum 5 ani

Paladin inseamna pentru noi sefistii renasterea in forta a sefeului romanesc si ca lucrurile intra pe pe un fagas de normalitate. In exclusivitate pentru blogul FANSF, editorul ,traducatorul dar si directorul editurii MILLENNIUM BOOKS, HORIA NICOLA URSU a avut amabilitatea de a-mi raspunde la un interviu. Iaca si rezultatul:

VN.Am fost foarte plăcut surprins cînd am văzut numele tău ca traducător pe prima carte de la editura Paladin. De ce această întoarcere la prima dragoste, ca să zic aşa? Vor mai fi şi alte traduceri pentru Paladin?

HNU. Întoarcerea la meseria mea de bază, aceea de traducător, a fost un lucru la care mă gîndeam de multă vreme, dar n-am avut niciodată timp pentru a face acest pas. Întotdeauna au fost alte priorităţi: cărţi de redactat, de trimis în tipografie, de vîndut, tîrguri care se apropiau etc. Am pornit de curînd un alt proiect (despre care încă n-a sosit timpul să fac vorbire, dar nu mai e mult) şi mi-am spus că, dacă acum, în acest moment în care mi-am schimbat radical priorităţile, nu mă reapuc de tradus, n-am să o mai fac niciodată. Am profitat de faptul că Mike era pe punctul de-a demara proiectul cu Paladin şi m-am oferit ca traducător pentru Asimov. Un deadline a fost exact ceea ce-mi lipsea pentru a-mi reaminti disciplina necesară muncii de traducător.

VN. Eşti unul dintre cei mai buni traducători de la noi. Care sînt traducerile făcute de tine şi neapărute pînă acum? Cîte cărţi traduse de tine au apărut?

HNU. Am început să traduc destul de devreme, încă din liceu, dar am făcut-o pentru uz propriu; era vremea cînd nu-mi făceam iluzii c-am să o fac vreodată altfel; mă pregăteam să devin unul dintre miile de ingineri mecanici scoşi pe bandă de politehnicile vremii, întru edificarea societăţii socialiste multilateral dezvoltate şi înaintarea României spre comunism. După „loviluţie", am avut brusc o revelaţie: eram liber să-mi schimb orientarea profesională. Şi am făcut-o, în direcţia în care am considerat că aş putea să mă pricep cel mai bine: traducerile.

Am tradus mai întîi pentru RAO, pe vremea cînd editura respectivă plătea la timp şi conform contractului. Ian Fleming, Tom Clancy, John Grisham, Anne Rice; Poul Anderson, pentru imprintul Fahrenheit. Un Heinlein (dintre juvenile) pentru Nemira. Joëlle Wintrebert, pentru Dacia (singura traducere din franceză ce mi-a fost publicată). Greg Egan, pentru OmniBooks... Cu totul, cam o jumătate de raft de cărţi, plus vreo două duzini de poveşti.

N-au fost prea multe traduceri care să nu-mi fost publicate din două motive: în primul rînd, fiindcă am tradus la comandă; în al doilea rînd, fiindcă am tradus, în mare măsură, pentru edituri sau colecţii în care am fost implicat fie ca redactor, fie în calitate de editor (şi prin urmare, mi-am dat eu însumi de lucru sau am avut măcar posibilitatea să aleg ce să traduc). Totuşi, din motive mai mult sau mai puţin obiective, au fost cîteva titluri traduse care n-au mai apucat să apară: un roman de Fred Hoyle pentru Fahrenheit, două romane ale Joëllei Wintrebert, cîteva caiete cu povestiri care mi-au fost dragi şi pe care le-am tradus din pură plăcere. Pînă de curînd, pe lista asta se afla şi romanul lui Spinrad, Pictures at Eleven (începusem traducerea pentru Fahrenheit şi am abandonat-o atunci cînd imprintul a fost suspendat). Am reuşit să îl public în 2010 la Millennium, după ce Mircea Pricăjan a sfîrşit ceea ce începusem eu cu zece ani mai devreme. Îl puteţi cumpăra de aici.

Citeşte restul articolului aici.

Vă recomandăm şi