O piatra pe cer

de Sever Gulea acum 5 ani

Un alt autor celebru, care lipsește de ani buni de pe piața de carte din România este desigur, nimeni altul decât Isaac Asimov. În ciuda faptului că este considerat un adevărat monstru sacru al literaturii SF, care a avut, spre deosebire de alți scriitori de gen, și un background științfic pe măsură (a fost profesor de biochimie la Boston University), Isaac Asimov a dispărut de ceva vreme din librăriile din România. La un moment dat a fost tradus și publicat de Editura Teora, apoi două romane din seria Fundația au fost publicate la Editura Adevărul, însă e curios cum de, în afara acestor inițiative sporadice, opera lui Asimov nu și-a aflat locul într-o serie de autor respectabilă, mereu prezentă în librării. Iată că a fost nevoie de apariția unei noi edituri care se anunță promițătoare (Editura Paladin e parte din Grupul Editorial Art iar seria SF e coordonată de nimeni altul decât de veteranul Michael Haulică), pentru ca romanele lui Asimov să-și facă intrarea triumfală, în ordine cronologică și pe piața literară din România. Este un proiect de traducere gândit pe termen lung, un proiect din care face parte și prima publicație a editurii: O PIATRĂ PE CER, primul roman din seria consacrată Imperiului Galactic, semnată Isaac Asimov.

Lectura acestei recente apariții a reprezentat și întâia mea familiarizare cu autorul american. Așa cum remarca Michael Haulică pe coperta a 4-a: o editură nouă pe piața de carte F-SF nu poate debuta decât cu Isaac Asimov, iar dacă bunul doctor Asimov a debutat ca romancier cu O piatră pe cer, cine suntem noi să facem altfel? O editură debutantă care traduce un roman de debut pare că se adresează potrivit... cititorilor debutanți (așa cum am fost și eu), cel puțin în ceea ce-l privește pe Isaac Asimov.

Unul din lucrurile care m-au frapat, pe măsură ce am citit cartea este ironia ingenioasă pe care e construit romanul lui Asimov: suntem într-un viitor îndepărtat, cu un univers populat de multe civilizații care, după o lungă perioadă de instabilitate, haos și războaie au ajuns să devină parte dintr-un tot politic unitar, anume Imperiul Galactic, la a cărui construcție pământenii par să fi avut un rol... aproape nul. În cadrul Imperiului, Pământul se dovedește o planetă indezirabilă pe care mulți cetățeni universali o consideră o cocină, o hazna plină de țărănoi leneși. Terra este în fapt o planetă radioactivă, pe care oamenii supraviețuiesc lipsiți de glorie, organizați în cadrul unui sistem aproape tiranic: este condusă de un obscur Consiliu al Bătrânilor, subordonat Guvernatorului Imperial. Datorită resurselor planetare limitate, orice persoană e eutanasiată la vârsta de 60 de ani (momentul în care un individ este considerat incapabil să mai producă ceva pentru susținerea civilizației).

Citeşte restul articolului aici.

Vă recomandăm şi