Recenzie: Oceanul de la capătul aleii

de Niahara acum 4 ani

Am ADORAT această carte! Si nu, nu sunt subiectivă :D ( Bine, poate doar puțin ). Povestea începe un un băiat și o pisicuță. Cu un miner de opale care aduce moartea în casa băiatului, omorând din greșeală pisicuța, iar mai apoi sinucigându-se în Mini-ul familiei pentru că pierduse toți banii la pariuri. Moartea minerului îl aduce, printr-o serie de împrejurări mai mult sau mai puțin obișnuite, pe băiat față în fată cu ființe din altă lume și ființe a căror vârstă este pierdută în negura vremii.

Prin ochii unui om de vârstă de mijloc, care se întoarce în trecut stând pe malul unui iaz și își aduce aminte de vremea când era doar un băiețel de șapte ani, neînțeles de părinți și câteodată ignorat, cititorul trece printr-un amalgam de sentimente: nostalgie, resentiment, tristețe, singurătate, prietenie, fericire, speranță, disperare, teamă… 

Citește continuarea recenziei aici.

Vă recomandăm şi