Jason Reynolds

„Iată ce am de gând să fac: să nu scriu cărți plictisitoare”, anunță Jason Reynolds pe pagina personală, de unde am preluat și fotografia. 

„Sunt scriitor. Iar când spun asta, o fac în același mod în care un jucător profesionist de baschet se consideră un atlet. Exersez în fiecare zi și mă străduiesc să fiu tot mai bun la treaba asta cu scrisul, pe măsură ce - sper eu - aduc în lume niște povești grozave. Pentru mine, poveștile sunt precum aruncările la coșul de baschet. Cu diferența că eu înscriu cuvinte. În fața ta! Ha!”

Jason Reynolds s-a născut pe 6 decembrie 1983 în Washington, DC și a crescut în Oxon Hill, Maryland. Sub influența muzicii rap, a început să scrie versuri de la vârsta de nouă ani, iar în următoarele două decenii a continuat să se ocupe de poezie. Mărturisește că abia la 17 ani a citit prima oară un roman din scoarță-n scoarță. A publicat câteva colecții de versuri înainte să-i apară primul roman, When I Was The Greatest (2014).

După ce a absolvit Universitatea Maryland - unde și-a petrecut cam 65% din timp scriind și recitând poezie peste tot în campus -, s-a mutat în Brooklyn pentru că cineva i-a zis că acolo se ofereau vouchere cu vise-devenite-realitate. A descoperit curând că nimeni nu oferea absolut nimic, dar spre norocul lui a avut o sumedenie de povești care l-au ajutat să continue. În prezent are peste 12 cărți publicate și a intrat pe lista New York Times a celor mai bine vânduți autori de literatură pentru copii și adolescenți.

În 2017, Reynolds s-a reîntors la poezie cu Long Way Down, un roman în versuri răsplătit cu Newbery Honor și Printz Honor. Pentru romanul Uită-te pe unde mergi, publicat în 2019, a primit Medalia Carnegie. În ianuarie 2020, Biblioteca Congresului SUA l-a desemnat Ambasador național al literaturii pentru tineret.

La finalul scurtei biografii, iată ce mesaj le transmite Jason Reynolds cititorilor, în special băieților: „Știu că sunt o grămadă de tineri care urăsc să citească. Știu că mulți dintre ei sunt băieți. Dar știu și că mare parte din acești băieți-care-urăsc-cărțile fug nu de cărți, ci de plictiseală. Dacă citești asta acum și ești unul din acești băieți, să știi că planul meu deja funcționează (muahahahahahaha) și că te înțeleg. Chiar te înțeleg. Pentru că, deși sunt scriitor, și eu urăsc să citesc cărți plictisitoare.”