Avanpremieră: Claire North, "Atingerea"
Atingerea oferă o combinație palpitantă și originală de thriller, roman polițist și fantastic pe tema hoților de trupuri (body snatchers). Personajul lui Claire North deține capacitatea de a trece dintr-un corp în altul, parazitând gazda și substituindu-i cu totul personalitatea până când se decide să se mute în altă „reședință” temporară. Însă rasa acestor ființe care străbat secolele schimbând corp dup corp nu rămâne neobservată de restul oamenilor. Atingerea începe cu asasinarea unei gazde de un hitman trimis de o organizație misterioasă. Ceea ce o pune pe Kepler – numele prin care este identificat personajul principal, un astfel de hoț de trupuri – în situația de a porni propria investigație pe urmele celor care îi vor moartea. Secretele vieții ei rătăcitoare vor începe să iasă la iveală.
„Întotdeauna am fost vânaţi.
Am făcut cunoştinţă cu acest adevăr în anul 1838. Eram la Roma şi nu voi şti niciodată cum m-au găsit.
Au venit noaptea. Bărbaţi cu mănuşi groase din piele şi măşti negre prevăzute cu cioc prelung şi odorizat – doctorii ciumei vânau o boală cum nu se mai văzuse. Îşi prinseseră îmbrăcămintea cu sfoară la încheieturile mâinilor, la glezne şi la brâu, astfel încât să nu-mi pot vârî mâna să le ating pielea. Doi dintre ei s-au aşezat pe pieptul meu, în timp ce al treilea mi-a prins în jurul gâtului un laţ legat de un băţ lung de aproape un metru şi m-a ridicat trăgându-mă cu el de gât. Gâfâiam încercând să respir, mă zbăteam, azvârleam din picioare şi încercam să prind o mână, un fir de păr, un picior, un deget – orice crâmpei de piele străină – însă bărbaţii erau precauţi, foarte precauţi. În timp ce mă târau pe străzile întunecate, prins în laţ ca un câine neascultător în lesa stăpânului, se atenţionau unii pe alţii să fie atenţi, să nu se apropie prea mult de diavol şi să nu lase mâna demonului să se atingă de a lor nici măcar în trecere. În bezna nopţii, împăraţi romani cu feţele sparte, zei morţi cu membrele zdrobite, ochii înlăcrimaţi ai Fecioarei Maria şi feţele încruntate acoperite de glugi ale hoţilor care se furişau grăbiţi pe aleile pietruite dintre casele în paragină, de unde răzbătea un miros fetid, priveau în jos fără să ofere alinare.
Într-o pivniţă din piatră, sub un turn din piatră construit de un roman mort cu secole în urmă şi renovat de un grec mort şi el de mult timp, m-au aşezat pe un scaun de lemn şi cu cătuşe de fier mi-au prins de el mâinile şi picioarele, astfel încât să nu-mi pot mişca nicio parte a corpului. Apoi au venit preoţii şi doctorii, soldaţii şi schingiuitorii, care m-au bătut cu măciuci lungi şi mi-au cădelniţat tămâie în faţă, zicând piei diavole. În numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh îţi poruncesc să ieşi!
În ziua a treia a captivităţii mele, trei bărbaţi cu măşti au intrat în pivniţă aducând cu ei o femeie ai cărei ochi erau roşii de la atâta plâns şi care a încercat, atunci când m-a văzut, să mi se arunce la picioare şi să îmi sărute mâinile încătuşate acoperite cu mănuşi. Însă femeia nu a fost lăsată să treacă dincolo de linia trasată cu sare în jurul scaunului meu.
Plângea şi striga fiule, fiule, fiule ce demon te-a adus în starea asta?
Dacă nu mi-ar fi rupt coastele şi nu m-ar fi otrăvit cu remediile lor, şi dacă mi-ar fi dat să beau şi să mănânc mai mult decât o gură de apă şi nişte pâine muiată dintr-o lingură cu coadă lungă, probabil i-aş fi spus bunei mele mame că acei oameni mă aduseseră în starea asta. Aceşti oameni care stau în faţa ta, ei mi-au făcut asta. Vino mai aproape, lasă-mi buzele să-ţi atingă urechea şi o să-ţi spun ce mi-au făcut.
Acei oameni se făceau răspunzători, însă n-am putut să-i povestesc, ci am stat neputincioasă şi frântă în faţa femeii, în timp ce plângea, şi se tânguia şi îşi striga băiatul, şi blestema demonii. În cele din urmă au calmat-o şi i-au dat să bea un pahar cu vin şi încă ceva, după care au aşezat-o pe un scăunel.
Apoi, căpetenia schingiuitorilor, un bărbat înveşmântat într-o sutană roşie cu glugă şi mănuşi stacojii imense, care i se umflau în afară la încheieturi pentru ca apoi să fie împinse din nou înăuntru şi legate de antebraţ, s-a lăsat în genunchi în faţa mamei şi i-a spus:
― Fiul tău e mort şi s-a suit la ceruri. Ce vezi tu acum e doar un impostor, un vampir în trupul putrezit al copilului tău. Am fi putut să-l ucidem fără să-ţi spunem, dar tu eşti mama lui şi să nu ştii ce i s-a întâmplat fiului tău este mai rău decât să ştii ce nenorociri a comis această creatură.
La auzul cuvintelor, femeia a mai vărsat câteva lacrimi şi aproape că am admirat compasiunea pe care viitorii mei criminali i-au arătat-o acestei mame.
Apoi bărbatul a continuat:
― Demonul s-a desfrânat în trupul fiului tău. S-a culcat cu bărbaţi şi cu femei deopotrivă. Poartă chipul fiului tău în timp ce săvârşeşte păcat după păcat, satisfăcut de puterea lui şi încântat de viclenia lui. Cu fiecare păcat pe care îl comite pângăreşte memoria fiului tău şi trebuie să moară. Înţelegi ce-ţi spun, măicuţă? Ne ierţi pentru fapta pe care urmează să o facem?
Femeia şi-a mutat privirea de la acel înger al morţii către mine, iar eu am rostit stins:
― Mamă…
Ucigaşul a prins-o puternic de încheieturi pe femeie şi i-a spus printre dinţi:
― Cel care vorbeşte nu este fiul tău. Este demonul. Zice orice numai să trăiască.
Şi astfel mama şi-a luat privirea de la mine şi cu lacrimile înnodându-i-se în barbă a zis întretăiat:
― Domnul să aibă milă.
Însă nu a spus şi în privinţa cui să fie milostiv.
Mă zvârcoleam şi ţipam. O strigam pe mama, mamă, te rog, în timp ce bărbaţii o conduceau afară. Însă femeia nu s-a uitat înapoi şi n-am învinovăţit-o pe deplin pentru asta întrucât, la drept vorbind, nici nu-i ştiam numele.”
