La prima lectură, acum exact zece ani, Elantrisul lui Brandon Sanderson (traducere din limba engleză de Iulia Dromereschi) mi s-a părut clar un roman de debut, cu tarele, dar și cu calitățile evidente pentru un autor care încă nu apucase să devină poate cel mai prolific (dacă nu și apreciat) scriitor de fantasy al ultimului deceniu. Acțiunea lentă, multitudinea de personaje, plus un font de-a dreptul meschin chiar și pentru ochii mei de acum zece ani mi-au format o părere nu chiar favorabilă la adresa autorului.

Timpul a trecut, a venit Mistborn, un alt cărțoi parcă și mai masiv decât Elantris, debutul unei serii care, la momentul actual, numără deja șase volume, împărțite în două sub-serii, și parcă iar mi-au trebuit trei sute de pagini pentru a intra în acțiune, în pofida unui sistem de magie extrem de elaborat, la care s-ar părea că Sanderson este de neîntrecut.

A venit însă minunea numită Arhiva Furtunii de Lumină, cu al ei prim volum Calea regilor, și s-a schimbat totul. În pofida unui număr aproape dublu de pagini față de Elantris, timpul pur și simplu zbura citind acele pagini. Acțiune coerentă, fire logice și interesante, personaje unidimensionale, e drept, aspect la care Sanderson păcătuiește în mai toate scrierile sale, însă ce deliciu de lume și ce confruntări epice sunt acolo...

A trecut timpul, iar Elantris a primit ce merita de la bun început: o nouă traducere, mult mai reușită decât prima, un font mai mult decât citibil și straie noi, extrem de atrăgătoare. Parcă și acțiunea cărții s-a mai schimbat, întru câtva.

Glumesc, asta nu se poate schimba, că doar e vorba de aceeași carte. Ceea ce se schimbă e percepția cititorului după ce-a mai trecut prin vreo 1000 de cărți între timp. Sau pe aproape. Nu zic decât că duminică am devorat 350 de pagini, asta după ce m-am târât ca melcul prin prima sută și jumătate de pagini. Dar am răzbătut la liman și pot spune, fără să exagerez, că a fost altceva față de prima experiență și că nu-mi pare rău că am mai citit-o o dată. Bine, era și nevoie, dat fiind că... vineri, 27 noiembrie 2020, avem un nou club de carte Paladin, la care vom discuta, ați ghicit, exact despre romanul de debut al lui Sanderson.

Așa că faceți cunoștință cu Raoden, zis și Spirit, prințul asupra căruia a căzut blestemul locuitorilor decăzuți ai odinioară mărețului oraș Elantris, care transformă totul și pe toți, cu Sarene, prințesa logodită cu Raoden, dar care nu mai apucă să-l cunoască, după ce acesta e exilat alături de ciumații elantrieni, cu Hrathen, preotul a cărui credință ferventă este înlocuită, treptat, observând și judecând la rece, într-o suită de îndoieli legate de religie, scopurile acesteia și legitimitatea mijloacelor prin care sunt atinse aceste scopuri, cu ducii și nobilii Ahan, Roial, Eondel, Kiin, Lukel sau Shuden, cu Karata și cu Galladan, elantrienii care vor pune umărul la fantasticul demers al lui Raoden, cu mingile luminoase, guralive și ironice care sunt seonii, și cu magicul Elantris și ai săi aoni, cel mai măreț oraș de pe fața pământului, pe care o catastrofă necunoscută îl transformă într-o ruină mizerabilă și deprimantă, iar pe locuitorii acestuia, în cadavre ambulante ce mormăie cuprinse de dureri continue și se târăsc de colo-colo așteptând întoarcerea unor vremuri de glorie demult apuse.

Elantris este un roman lung și, pe alocuri, cu o atmosferă extrem de apăsătoare, și îți ia ceva timp să intri în poveste, să înveți personajele și să le deprinzi rolurile. Sistemul de magie bazat pe desenele magice numite aoni nu e greu de înțeles, iar personajele, unidimensionale și aici, poate cu excepția lui Hrathen, un personaj complex și multi-fațetat, care suferă cea mai spectaculoasă transformare, le poți învăța și ajunge să le atribui o anumită trăsătură poate doar datorită faptului că le întâlnești de zeci de ori, învățându-le prin repetare, însă autorul știa încă de la primul volum publicat cum să prindă cititorul în mreje, care cititor, înarmat cu răbdare, va ajunge să cunoască poate cel mai serios scriitor de fantasy al ultimilor ani: Brandon Sanderson.

Brandon Sanderson, Elantris 

Traducere din limba engleză de Iulia Dromereschi

Editura Paladin, 2016

  Un text de Liviu Szoke, moderatorul clubului de carte Paladin