După cum m-am tot lăudat în ultimele zile pe unde am apucat, pentru prima dată la clubul de carte Paladin se va discuta despre o carte tradusă de mine. Și nu orice carte, ci răsfățata premiilor de gen în anul 2012 (ea luând Hugo, Nebula și British Fantasy Award în fața unor adversari de calibru greu gen Martin, Miéville, Corey sau Stephen King) și poate cea mai dificilă traducere la care am lucrat până acum. Nu în termeni de dificultate a textului, unul adesea foarte poetic, de altfel, ci din pricina nenumăratelor referințe la alte texte de gen apărute, evident, până în 1979-1980, anii când se petrece acțiunea poveștii.

Pentru că Printre ceilalți nu este doar o frumoasă poveste despre maturizare, adaptare, acceptare și integrare, ci și un basm cu infinit de multe referințe meta-textuale, o odă închinată poveștilor și cărților. Foarte multe nu se petrec în carte, lucru pe care i l-au reproșat o parte dintre cititori, însă modul în care autoarea alege să comenteze texte de gen clasice sau mai puțin cunoscute face ca paginile să zboare pur și simplu una după alta și să nu-ți dai seama că a trecut un an din viața lui Mori și te-ai trezit că ai asistat la nu știu câte cluburi de carte și că ți-ai notat deja două-trei pagini de titluri de cărți pe care ai vrea să le cauți după ce ți-a fost stârnită curiozitatea în privința lor.

Rămasă infirmă din cauza unui accident de mașină în care sora ei, Morganna, și-a pierdut viața, Morwenna fuge de la mama ei nebună, pe nume Liz, care e o vrăjitoare malefică ce vrea să pună stăpânire pe toată lumea, nici mai mult, nici mai puțin, și se refugiază la tatăl ei, Daniel Markova, care își părăsise soția nebună când fetele sale erau încă mici și se refugiase la conacul deținut de cele trei surori vitrege ale sale, la doar o aruncătură de băț de Țara Galilor, locul de baștină al Morwennei, în Anglia cea cu mâncăruri necomestibile, cu terenuri plate și oameni cu accente bizare.

Morwenna are cincisprezece ani și șchioapătă rău de un picior, cum spuneam. Mătușile sale din partea tatălui sunt niște snoabe desăvârșite și cu nasul pe sus și nu prea o vor pe fată aproape de ele, așa că o trimit la școala cu internat la care învățaseră și ele la vremea lor. Acolo, Mori izbutește să-și facă două-trei prietene, cu toată firea ei nițel bizară (și când spun bizară folosesc un eufemism, desigur), căci cel mai greu lucru de pe lume este să te integrezi într-un colectiv atunci când simți că nu acolo îți e locul, nu printre ei, ci printre zâne, în mijlocul naturii, înconjurată de văile și dealurile pline de viață din mijlocul cărora a trebuit să fugi din cauza mamei tale malefice.

Însă lui Mori îi stau alături cărțile. Tone de cărți, aproape de toate genurile, dar, mai ales, cele SF și fantasy. Ca un extrem de bine-venit bonus, tatăl ei este și el un cititor pasionat și un colecționar avid de asemenea comori, din a cărui bibliotecă Mori va împrumuta multe volume valoroase. Dar tot cu ajutorul școlii, Mori descoperă că la biblioteca din oraș se organizează un club de carte. Exact cum este și cel la care vom diseca și noi acest volum, vineri, pe 26 martie, numai că al lor se desfășoară față în față (cum se desfășura și-al nostru până în urmă cu ceva mai mult de-un an) și moderatorii se schimbă de la o ediție la alta. A, și discută despre opera unui autor, în ansamblul ei, nu doar despre o carte pe rând.

Jo Walton a scris despre tone de cărți de-a lungul timpului, mai ales pentru Tor, fiind o cititoare la fel de avidă ca și Mori și un recenzent cu un foarte ascuțit simț al ideilor. Și se vede acest lucru prin părerile tranșante pe care le emite prin vocea lui Mori, cea care își așterne povestea sub forma unui jurnal.

Mie mi-a plăcut enorm acest stil, această poveste cu cărți și despre cărți, în care am descoperit (și redescoperit) zeci și zeci de titluri noi sau demult uitate, dar și povestea unuia dintre cele mai interesante personaje alături de care am avut onoarea să petrec câteva luni solicitante, dar pline de satisfacție. Și noroc cu biblioteca în care mi s-au strâns, de-a lungul timpului, multe dintre lucrările menționate de Morwenna!

„...Ei bine, bucurie și extaz, asta am simțit. Și, lucrul cel mai grozav, spre uluirea mea totală, un nou volum de Heinlein: „The Number of the Beast”, o ediție necartonată scoasă de NEL în 1980, deci nou-nouță! Am cumpărat-o pe loc și nici măcar n-a fost nevoie să intru în banii pentru urgențe.

Eram gata să m-apuc de ea în tren, dar am fost fată cuminte și nu numai c-am terminat Charisma, însă am început și Doorways in the Sand. Gândul că eram în posesia unui volum gros de Heinlein din care nu citisem nici măcar un cuvânt mă făcea să radiez. Mă simțeam recompensată. Îmi venea să țopăi de fericire la gândul că mă aștepta.”

Jo Walton, Printre ceilalți

Traducere din limba engleză de Liviu Szőke

Editura Paladin, 2017