Club de carte Paladin #20 – Lumea Inelară, Larry Niven

Despre liber-arbitru, alegeri și idei științifice extrem de avansate pentru acea vreme, dar și despre misoginism și stiluri de scriere desuete am discutat la cel mai recent club de carte Paladin, când am disecat preț de mai bine de două ore cea mai premiată carte SF a anului 1971 (ea apărând în 1970, însă premiile, mai puțin Nebula, se acordă pentru anul de dinainte, așadar o carte apărută în 1970 va fi premiată cu Hugo 1971, dar cu Nebula 1970): Lumea Inelară, un clasic al genului scris de Larry Niven, care a deschis calea pentru încă patru romane, cel mai recent apărând la 42 de ani distanță.

Ne aflăm departe în viitor, omenirea s-a răspândit în spațiu, însă n-a ajuns foarte departe din pricina vitezei mici de deplasare a navelor cosmice. Noroc cu o specie extraterestră extrem de inteligentă, Păpușarii, mult mai avansată decât oamenii, care se îndură, când și când și doar atunci când au ceva de câștigat, să le dezvăluie oamenilor o parte din secretele lor tehnologice.

Într-o bună zi, un păpușar pe nume Nessus îl abordează pe pământeanul Louis Wu, un tip în vârstă de 200 de ani acrit de viață și care pare că le-a văzut și le-a trăit pe toate, pentru a-l ajuta într-o misiune extrem de importantă. Plictisit de moarte tocmai la propria aniversare, Louis Wu se lasă convins de oferta lui Nessus (o navă spațială ce posedă ultimul răcnet în materie de motoare de propulsie) și, împreună, pornesc să mai recruteze încă doi membri indispensabili misiunii lor (încă necunoscute pentru Luis Wu): pe Teela Brown, o pământeancă ce se dovedește extrem de norocoasă, și pe Tălmaci, ce face parte dintr-o rasă extraterestră extrem de agresivă pe nume Kzin, ce seamănă cu un soi de feline uriașe de genul tigrilor, să zicem, și cu care pământenii au purtat nenumărate războaie de-a lungul timpului. Miza? Aceeași navă a păpușarilor, sau tehnologia din spatele ei.

Misiunea lor? Cercetarea unui misterios artefact extraterestru, gigantica Lume Inelară ce înconjoară o stea și despre care nici măcar păpușarii nu cunosc absolut nimic. Dar ce-i mână în luptă pe păpușari, de sunt dispuși să împărtășească secretul propulsiei navei lor cu oricine e dispus să-i ajute să cerceteze Lumea Inelară? Ei bine, au aflat că nucleul galactic, miezul Căii Lactee în care conviețuiesc toate speciile pomenite mai sus și alte câteva pe deasupra, va exploda în curând. În curând la scară cosmică, adică peste vreo câteva zeci de milenii, dar cum vorba „Paza bună trece primejdia rea” nu se va perima niciodată, trilioanele de păpușari s-au hotărât să-și ia jucăriile și să părăsească această zonă ce va fi distrusă într-un viitor nu foarte îndepărtat.

Însă flota lor a întâlnit Lumea Inelară. Pe care Nessus, Louis Wu, Teela Brown și Tălmaciul trebuie s-o cerceteze cu mare atenție, pentru a afla dacă nu cumva vreo rasă mai avansată până și decât păpușarii ar putea sta la pândă pentru a deveni stăpânii absoluți ai Universului.

Personajele? Nessus e dus cu pluta, cum singur o recunoaște. E manipulator prin însăși natura speciei sale, fricos și laș, dispus să calce pe cadavre dacă asta servește mai bine intereselor sale. Tălmaciul este agresiv și turbulent și ar face orice să pună stăpânire pe nava cu care pleacă toți patru în expediție, ca să nu-și mai riște pielea pe coclaurile Lumii Inelare. Louis Wu e misogin și acrit de viață, însă îl duce mintea la tot soiul de năzbâtii. Teela Brown e pusă acolo doar ca să fie și să se mire ceilalți trei că mai și gândește, însă rolul ei e de fapt determinant în poveste (ea fiind urmașa unui îndelungat șir de câștigători ai Loteriei Drepturilor de Procreare – cum spațiul pe Pământ e finit, modelul Chinei de acum câteva decenii a fost adoptat la scară planetară, numai că, periodic, se organizează extrageri în urma cărora cetățenii norocoși pot avea parte de mai mulți urmași).

M-am temut că mă va dezamăgi această poveste care a zăcut în biblioteca mea câțiva ani buni, dar mi-am zis că premiile de demult se acordau totuși pe alte criterii decât cele de acum. Conceptele științifice sunt mirobolante, vedeta fiind, evident, artefactul care dă titlul primului volum și întregii serii, iar însăși ideea de Lume Inelară (ce dezvoltă ideea Sferei Dyson și o duce, cred, la un alt nivel) de la care pornește întreaga poveste fiind extraordinară la acea vreme, aventurile se țin lanț și, citind-o cu ochi de bărbat și lăsându-mă captivat de poveste, nici n-am băgat de seamă felul în care autorul (poate) a ales să trateze personajele feminine prin intermediul ideilor și gândurile personajelor masculine.

Fiecare capitol vine cu o idee nouă, cu un concept nou, cu un bandersnatch, cu o floarea-soarelui ucigașă, cu o armă letală inedită, cu o loterie, cu un pumn-al-lui-Dumnezeu, cu un ochi-al-lui-Dumnezeu, cu un castel plutitor, cu o sămânță stelară sau cu o manipulare la nivel de specie. Se face mult tam-tam pe tema liberului-arbitru și a libertății de alegere, poate cele mai importante teme ale poveștii imaginate de Larry Niven. Un clasic al genului, despre care, cu o excepție notabilă, ce ține oarecum și de stilul acelei perioade, parcă nici nu-ți vine să crezi că a împlinit o jumătate de secol. Recomandată! Și disecată la clubul de carte Paladin.

Larry Niven, Lumea Inelară

Traducere din limba engelză de Maria Drăguț

Editura Paladin, 2017

Un articol de Liviu Szoke, moderatorul clubului de lectură Paladin