Unul dintre cele patru premii Hugo pentru roman primite de Robert A. Heinlein, un record neegalat până în prezent de nimeni, a fost pentru romanul ecranizat (cu modificările de rigoare, perceptibile chiar și la acel moment, în 1997) de Paul Verhoeven într-un film urmat de alte trei sequeluri, plus două miniserii animate, devenit cult între timp.

Apărut în 1959 și premiat în 1960, pe când ororile războaielor încă nu se stinseseră cu totul, amenințarea bombei atomice era mai prezentă ca oricând, URSS amenința pacea mondială, americanii nu mai știau unde să se mai împartă și pe cine să pacifice, iar segregarea rasială era în toi, romanul lui Heinlein pare să fi fost scris cu acest gând specific în minte: veniți și vă înrolați, dragi tineri, căci trebuie să fim pregătiți să ne apărăm patria când dușmanul va da năvală (camuflat în gângănii extraterestre gânditoare care atacă pașnicul Pământ)!

Lumea ajunsese în pragul colapsului din pricina incompetenței guvernanților și a unui război pierdut, așa că singura soluție a fost, evident, ca puterea să fie lăsată în seama singurilor oameni serioși: militarii de carieră. Cu consecințele de rigoare: guverne alcătuite din militari, cu gândire de militari, cu rigoare de militari căliți în războaie și sute și mii de ore de instrucție, și cu un singur țel în minte – de-a scoate soldați din cei mai improbabili tineri și tinere, de a-i trimite pe front să se lupte cu gângăniile, de-a împinge extratereștrii înapoi în găurile de unde ieșeau, de-a cuceri planete, de-a salva Pământul.

Personajul principal, Juan „Johnny” Rico, un răsfățat căruia nu i-a lipsit niciodată ceva și care să pregătea să dea la facultate pentru a-i face pe plac tatălui său, decide dintr-odată să urmeze exemplul prietenului său cel mai bun și al fetei după care i se aprinseseră călcâiele și se înscrie în schimb în armată, unde are parte de cele mai crunte și mai oribile ore de instrucție imaginate vreodată de mintea militarilor. Scopul? Cei slabi să fie trimiși înapoi acasă, pentru a nu-și omorî camarazii prin incompetență sau a pierde un război de câștigarea căruia atârna însăși soarta Pământului, iar cei puternici să devină ori carne de tun, cum se întâmplă cu majoritatea, ori militari străluciți, ofițeri geniali și dârji, care să conducă ei înșiși viitorii soldați ce vor trece prin chinurile iadului pe câmpurile de instrucție ale Pământului.

Zică cineva ce-o vrea, dar povestea asta nu este nici ușor de digerat, nici alertă, nici nu propovăduiește pacea și înțelegerea între popoare. Este un îndemn să fii serios și să-ți aperi patria, este un omagiu adus carierei de militar a lui Heinlein, este o sugestie voalată a vederilor sale politice și sociale pe care nu i le împărtășea toată lumea de la acea vreme, este o lecție crudă despre armată și despre ce e necesar să facem (în opinia lui Heinlein) pentru a ne apăra țara la greu, este o carte care poate că a primit o replică prin celebrul Catch 22 al lui Joseph Heller, este un tur de forță pentru Juan Rico și pentru sergenții și căpitanii care fac un adevărat soldat din el, este poate cel mai celebru roman al unuia dintre cei „mari”, pe care americanii l-au apreciat cum nu au mai apreciat, poate, niciun alt scriitor de science-fiction.

Fără tehnologii cine știe ce în afară de propulsia Cerenkov și costumul de luptă superb imaginat de Heinlein, dar cu ample cugetări pe teme sociologice, sociale, filozofice, comunism versus democrație, rolul armatei în viața tinerilor și a oamenilor, și inserând idei inovatoare pentru acea vreme precum diversitatea rasială și de gen (cu toate că femeile nu ocupă un rol aparte în poveste și avem un singur personaj principal, pe Juan Rico, autorul afirmă că femeile erau mult mai capabile în rol de piloți, de exemplu, având reflexe mai bune și o rezistență sporită față de bărbați), Infanteria stelară a lui Heinlein nu bate pasul pe loc și, deși războiul pare doar un pretext, fiind prezent prea puțin pentru a putea afirma că este o carte despre război, rămâne totuși un exponent de seamă al subgenului military science-fiction despre care s-a vorbit mult și se va mai vorbi mult timp de-acum încolo.

Inclusiv la clubul nostru de carte Paladin, vineri 28 ianuarie 2022, de la orele 19.30. Pe Facebook Rooms.

Robert A. Heinlein – Infanteria stelară, editura Paladin, 2017

Traducere din limba enlgeză de Radu Haulică