Club de carte Paladin #6 - Portalul îngerilor de Richard Morgan

„— N-am atâta energie ca să urăsc corporațiile. Cu care să încep? Și, cum spunea Quell, dacă spinteci inima bolnavă a unei corporații, ce țâșnește din ea?

— Oameni.

— Exact. Oameni. Totul se reduce la oameni. La oameni și la grupurile alea idioate la care aderă oamenii. Arată-mi un om ale cărui decizii m-au afectat într-un fel sau altul și-i topesc memoria corticală până nu mai rămâne nimic din ea. Arată-mi un grup care urmărește să-mi facă rău și, dacă-mi stă în puteri, îi fac felul fiecărui membru în parte. Dar nu vreau să crezi că-mi pierd timpul și energia urând la modul abstract.”

Asta pare să răzbată de pe fiecare pagină a acestei serii imaginate de Richard Morgan și, mai ales, a acestui al doilea volum: că oamenii rămân tot oameni și sunt supuși greșelilor și tentațiilor care le vor corupe sufletele. Că lăcomia le distruge mintea și că tot ce contează este suma pe care o vor primi la final ca să îndeplinească o misiune.

Însă Takeshi Kovacs, înviat acum în trupul unui soldat de culoare pornit pe urmele unei comori fabuloase, nu pare de acord cu aceste idei. Nu, el are principii, chiar dacă intenția inițială a fost să facă rost de o sumă fabuloasă de bani, care să-i permită apoi o existență tihnită, fără a mai fi nevoit să-și riște clipă de clipă viața pe diverse câmpuri de luptă răsfirate pe cele treizeci și șase de planete colonizate de oameni.

Așadar, Takeshi este acum soldat pe planeta Sanction IV, sfâșiată în două de un război colosal, care pare că nu se mai termină. Oamenii se luptă pentru idei, corporațiile îi ajută să se lupte ca să obțină profit. Takeshi s-a săturat să tot fie omorât și să-și vadă oamenii sfâșiați în bucăți de cele mai formidabile arme născocite în jumătatea de mileniu ce s-a scurs de când lumea a descoperit hărțile de astronavigație marțiene și a pornit prin spațiu și a decis să lase războiul deoparte și să facă altceva. Câteva lucruri, în pofida evoluției, au rămas neschimbate. Printre ele, dorința oamenilor de a-și vedea semenii murind în chinuri.

Însă nu aceasta este ideea de bază; prin urmare, Takeshi se lasă convins de un mercenar că undeva pe planeta Sanction IV s-ar afla un portal extraterestru dincolo de care se află o comoară formidabilă, pentru care o corporație babană cum este, spre exemplu, Mandrake, ar plăti orice sumă ca să o obțină: o navă comparabilă cu Rama lui Arthur C. Clarke. Însă totul are un preț, iar mercenarii pe care Takeshi Kovacs și directorul executiv al corporației Mandrake, Hand (mare amator de ritualuri voodoo), îi tocmesc pentru a veghea cât timp Tanya Wardani (arheologa care a fost în fruntea echipei ce s-a ocupat de portal înainte de-a sfârși într-un lagăr care a lăsat-o cu mințile zdruncinate și trupul maltratat) încearcă să deschidă portalul, sunt supuși la grele încercări pe această planetă.

Aventurile se țin lanț, ritmul ba scade, ba crește, povestea s-a transformat acum într-un military science-fiction de primă mână (în genul Războiului Bătrânilor sau al Războiului Etern), iar moralitatea celor sosiți aici ca să pună mâna pe comoara de dincolo de portal este, eufemistic vorbind, dubioasă. Măcar mercenarii recunosc că ei fac totul pentru bani. Corporatistul, hmm, nu se ascunde nici el foarte mult după deget și recunoaște, deși nu mereu fățiș, că ar fi în stare să calce pe mormane de cadavre ca să obțină profit. Căci de pe urma războaielor au de câștigat nu cei care le poartă, ci corporațiile care îi sprijină din umbră pe combatanți.

Cam asta ar părea a fi morala poveștii (ce mi-a adus aminte de filmul Lord of War): lumea are nevoie de războaie, și nu neapărat ca să mențină echilibrul natural al speciei. O superbă combinație de military SF, hard-SF și chiar space opera spre final. Latura Cyberpunk este mult mai puțin prezentă, părând mai degrabă un fel de artificiu tehnic pentru a-i ajuta pe supersoldații ce se căsăpesc între ei pe planeta Sanction IV să se căsăpească cu și mai mult sport (și e de-a dreptul incredibilă capacitatea oamenilor de-a construi arme înfiorător de destructibile), iar identitate oamenilor nu prea mai contează când poate fi stocată și refolosită la nesfârșit (și nu neapărat în scopuri nobile).

Discuții despre moralitate, religie, societate, războaie, oamenii ca specie, scopurile ascunse ale marțienilor, etică, bani și multe altele se strecoară nu chiar discret printre scenele de luptă, transformând povestea în altceva. În ceva mult mai bun, mai complex și mai profund.

Cartea Portalul îngerilor de Richard Morgan, cartea a doua din seria Takeshi Kovacs va fi dezbătută vineri, 17 ianuarie, la clubul de carte Paladin #6.

Richard Morgan, Portalul îngerilor

• Traducere din limba engleză de Petru Iamandi
•  

Editura Paladin, 2019

Un articol de Liviu Szoke, moderatorul clubului de carte Paladin