Galeria de personaje din „Șoimul maltez” și de ce trebuie să le cunoști!

La o parte, detectivi înmănușați cu catifea și cu mustăcioara aranjată! La o parte, gentlemeni geniali și excentrici! La o parte, bătrână doamnă curioasă! Faceți loc, pășește în lumina reflectoarelor Sam Slide, detectiv particular!

Ce îl face special pe Sam Slide, personajul central al romanului polițist „Șoimul maltez” semnat de Dashiell Hammett, este tocmai faptul că nu se aseamănă cu niciunul dintre portretele de mai sus. Detectivul lui Hammett a fost primul din categoria personajelor-investigator dure și viciate, cărora ajungi să le iubești defectele și să le pui la îndoială metodele. Masculin până în ultimul fir de păr din barbă, Sam nu se sfiește să își încordeze mușchii și să împartă pumni în stânga și în dreapta atunci când este nevoie. Și este nevoie, căci el se află în conflict deschis atât cu societatea, cât și cu poliția.

„Samuel Spade avea fața prelungă și osoasă, iar bărbia lui proeminentă forma un sub un altul, mai flexibil, al gurii. Nările înguste alcătuiau un alt , mai mic. Avea ochii aurii-cenușii, dispuși perfect orizontal. Motivul se regăsea și în forma sprâncenelor groase, ce porneau de la două riduri aflate deasupra nasului coroiat, iar părul șaten-deschis îi creștea dintr-un anume punct de pe fruntea teșită și înaltă. Oarecum agreabil, arăta ca un diavol blond.”

Întâmplarea care îl face în această carte să înjure des și să amenințe cu pistolul repede este o îmbârligătură de toată frumusețea: trei personaje aleargă după același artefact care, ați ghicit, este chiar Șoimul maltez.

Cazul ajunge în biroul lui Spade atunci când atrăgătoarea domnișoară Wonderly vine să îi ceară ajutorul. Ceea ce părea o îndeletnicire chiar plăcută în compania tinerei roșcate, se transformă rapid într-un dezastru după ce partenerul detectivului este ucis pe marginea drumului.

„Înaintă încet și precaut. Ochii ei de un albastru-cobalt îl priveau pe Spade cu sfială și curiozitate. Era înaltă și zveltă, iar mișcările ei grațioase nu păreau să formeze niciun unghi ascuțit. Avea trupul drept și sânii ridicați, picioarele lungi, mâinile și tălpile mici. Purta două nuanțe de albastru pe care le alesese pentru că i se asortau cu ochii. Părul, ale cărui bucle ieșeau din pălăria albastră, era roșu-închis, iar buzele pline, de un roșu-aprins. Dinții albi îi străluceau în semilunar pe care o alcătuia zâmbetul ei timid.”

Mai mult decât încercarea de a ghici cine a omorât pe cine, această carte m-a făcut să mă întreb la fiecare pagină față de cine se va dovedi loial până la urmă Slide. Căci pe măsură ce se adună faptele și personajele, tot mai mulți ar vrea să apeleze la serviciile lui. Toți în același scop - pentru a deveni proprietarii Șoimului.

Așa facem cunoștință cu grecul Cairo, un personaj pe care Sam îl chinuie cu plăcere și care mereu pare să aibă nevoie de un aliat mai puternic pentru a-și atinge scopul:

„Domnul Joel Cairo era un bărbat brunet cu oase mici, de înălțime potrivită. Avea părul negru, lins și foarte lucios. Trăsăturile îi erau Levantine. Pe fondul verde-deschis al cravatei lui strălucea un rubin tăiat în formă pătrată, încadrat de patru baghete de diamant. Sacoul negru, croit strâmt pe umerii lui înguști, era ușor evazat deasupra șoldurilor durdulii. Pantalonii i se lipeau de picioarele rotofeie mai strâns decât dicta moda curentă. Căputa pantofilor săi de lac era acoperită de ghetre cafenii. În mâna cu mănușă din piele de căprioară ținea un melon negru și se apropia de Spade cu pași mici, mărunți și săltați. Mirosea a parfum intens, pudrat.”

Dar și cu corpolentul, visătorul domn G., un hedonist care găsește plăcerea atât în gastronomie, cât și în artă, de aceea și-a dedicat jumătate de viață găsirii Șoimului:

„Grăsanul era acoperit de valuri de grăsime flască, cu obrajii, buzele, bărbia și gâtul rozalii și umflate ca un bulb, cu pântecul ca un ou mare și moale. Care îi cuprindea, de asemenea, și trunchiul, și cu câte o pereche de conuri drept brațe și picioare. În timp ce înainta către Spade, toți bulbii de grăsime i se ridicau și trepidau, și coborau fiecare în ritmul său la fiecare pas, asemeni baloanelor de săpun adunate ciorchine în aer, înainte de a se desprinde de țeava prin care au fost suflate. Ochii lui, micșorați din cauza grăsimii din jurul lor, erau negri și alunecoși. Cârlionți negri și rari îi acopereau craniul impozant. Purta o haină neagră cu margini rotunjite, vestă neagră, cravată Ascot neagră de satin cu o perlă rozalie, pantaloni gri cu dungi din stofă de lână și pantofi de lac. Vocea îi suna ca un tors gutural.”

Cum v-am avertizat încă din titlu, cartea aceasta, pe lângă acțiunea alertă și captivantă a unui roman polițist bun, vă oferă ceva mult mai savuros: tipologii de personaje (personajul principal chiar a lansat o modă și avea să fie o inspirație și pentru Raymond Chandler). Protagoniștii acestui roman sunt apariții pe care le veți ține minte și pe care autorul le introduce în scenă cu multă măiestrie. Fiecare pare să pășească spre tine ținând în mână un bilețel cu descrierea propriei persoane și sunt la fel de vibrante ca în 1929, atunci când a fost lansat romanul.

Un text de Andreea Chebac

Șoimul maltez, Dashiell Hammett

Traducere din limba engleză de Vali Florescu

Colecția Noir Masters, Paladin, 2018