Harta lui Bradbury către Marte

Volumul Cronici marțiene (traducere de Mihai‑Dan Pavelescu, Paladin) a fost publicat în 1950. Apariția lui marchează simbolic începutul unui deceniu care va fi obsedat de SF, de călătoriile interplanetare și de contactul cu extratereștrii. Acum începe cursa pentru cucerirea spațiului între Statele Unite și Uniunea Sovietică. Cinematografia se îmbogățește cu titluri precum The Day the Earth Stood Still (1951), Invaders from Mars (1953), Forbidden Planet (1956), Invasion of the Body Snatchers (1956) ș.a. Spațiul extraterestru inspiră în același timp fascinație, teroare și paranoia.

Cronici marțiene are o structură care poate fi descrisă și ca roman, și ca volum de povestiri. Textele sunt legate atât printr-o serie de personaje comune, cât și prin unitatea de acțiune: este vorba de încercările repetate ale oamenilor de a coloniza planeta Marte începând cu 1999 (acesta era un viitor îndepărtat pentru Bradbury, care scria în anii 40). De-a lungul acestor încercări, pământenii se vor confrunta atât cu marțienii, cât și – mai ales – cu propriile lor probleme, pe care le-au lăsat pe Pământul aflat într-un conflict atomic sau le-au adus cu ei. Interacțiunea dintre civilizații și eșecul fundamental al comunicării sunt descrise de Bradbury într-un stil strălucit, care anticipează concluziile pesimiste ale lui Stanislaw Lem din capodopera Solaris (traducere din limba polonă de Constantin Geambaşu, Paladin).

Spre deosebire de o bună parte a SF-ului publicat acum 70 de ani, volumul Cronici marțiene n-a fost afectat de trecerea timpului. Numărul mare de reeditări și de traduceri arată că rămâne una dintre cele mai populare scrieri ale lui Ray Bradbury, alături de Fahrenheit 451 (traducere de Petre Solomon, Paladin) și de Omul Ilustrat (traducere de Iulia Anania, Paladin).

Care este rețeta secretă a lui Bradbury, care a făcut ca literatura lui să nu îmbătrânească și să rămână până astăzi extraordinar de populară? Pentru a o descoperi, este suficient să deschideți Cronici marțiene și să citiți câteva pagini: o imaginație inepuizabilă, personaje memorabile, idei SF strălucite, un stil clar, cu tușe discrete de poezie. Plus o dexteritate extraordinară de a aborda registre diferite: povestirile din Cronici marțiene trec cu ușurință de la romance la horror, de la comic la absurdul kafkian, de la fantastic la satira socială. Nu în ultimul rând, paginile lui Bradbury transmit marea lui dragoste față de literatură și față de puterea poveștilor de a mișca vieți. Fahrenheit 451 era un statement în acest sens. Dar o povestire cu subiect asemănător apare și în Cronici marțiene. În Usher II (omagiu adus literaturii lui Edgar Allan Poe), cei care dau foc cărților, cei care vor să pună frâu imaginației vor fi pedepsiți în feluri terifiante inspirate de poveștile gotice ale lui Poe. Dar fiecare text din volumul lui Bradbury este o bijuterie în sine. Cronici marțiene este o carte care trebuie citită și apoi recitită periodic – un clasic absolut al literaturii de imaginație.

Ray Bradbury, Cronici marțiene

Traducere din limba engleză de Mihai‑Dan Pavelescu

Editura Paladin, 2019