Poștașul sună întotdeauna de două ori, un clasic al romanului noir

Obsesie, pasiune, dorință sau iubire? James M. Cain nu se ascunde în spatele metaforelor și nu își iartă personajele. Le oferă alibiuri și oportunități, motivația necesară pentru a comite o infracțiune ce le-ar oferi libertatea mult râvnită, din dorința revendicării unui viitor mai bun, și scenariul perfect pentru a-și transforma visele în realitate: câteva sticle de vin, o ceartă pătimașă, o priveliște superbă și o declarație ce nu ar trebui să le creeze probleme cu forțele de ordine.

Sursă Instagram syryus.at

Dragostea este cel mai imprevizibil joc de noroc. Dacă ai cărțile potrivite și știi cum să blufezi, marele premiu poate să fie adjudecat înainte de runda finală. Dacă riști fără să iei în considerare consecințele, instinctul fiind atuul din mânecă, ar fi bine să părăsești masa de joc înainte ca adversarii să descopere că portofelul tău este gol. Pentru Frank, un vagabond care simte nevoia să fie întotdeauna în mișcare, parțial îngrozit de ideea „de a prinde rădăcini”, dragostea este un drog, o tentație și o provocare. Pentru Cora, soția nefericită, uitată în spatele tejghelei, prinsă între îndatoririle de la restaurant și ideile Grecului, este un refugiu și promisiunea unei vieți noi.

Preludiul își face rar apariția, acaparat de nevoia primordială, aproape animalică, de a revendica, de a poseda și de a distruge. Frank și Cora se pierd într-o relație toxică, de o violență înfricoșătoare. Sunt dependenți unul de celălalt, din motive greșite, dar sunt și cei mai norocoși prizonieri din California; au cheia de la celulă și sunt capabili de orice ca să fie împreună. Un schimb de priviri înlocuiește un plan mârșav, pus în practică fără să își confirme o bănuială: au încredere unul în celălalt sau trădarea îi așteaptă după colț, la primul răspuns care nu se potrivește cu declarația originală?

Poștasul sună întotdeauna de două ori este un joc de-a șoarecele și pisica. Problema? Rolurile se inversează de câteva ori pe parcurs, până în punctul în care ai impresia că s-au schimbat regulile și că există doi șoareci sau două pisici. Frank analizează totul în avans, însă are o strategie ușor de distrus. Se bazează pe noroc și soartă, îmbătat de promisiunea zilei de mâine, când Cora îi va mulțumi, adormită în brațele sale, pentru curaj și loialitate. Ea nu este dependentă de adrenalină și nu poate să trăiască asemenea lui, mereu pe drumuri, în căutarea unui țel străin. Cora vrea stabilitate și un cămin, indiferent de prețul pe care trebuie să-l plătească. Îl merită și nu se teme să riște totul pe o mână incertă, dornică să încheie jocul cât mai repede.

James M. Cain te pune într-o postură ingrată și te provoacă să îi răspunzi la o singură întrebare: ce alegi între dragoste și libertate? Titlul romanului este un red herring și denotă o ironie fină din partea autorului: poate că ai scăpat de prima vizită a „poștașului”, fie că l-ai evitat sau nu te-a găsit acasă, însă el nu renunță atât de ușor și, într-un final, după numeroase amânări sau ocazii ratate, îți înmânează sentința. Dacă ești suficient de rapid, ai timp să îți schimbi adresa și să fugi. Dacă nu, pregătește-te de un roman noir în care erotismul, violența și sadomasochismul leagă două personaje egoiste, surprinse de dorință și lăcomie într-un context cu efecte devastatoare: marea criză economică și prăbușirea lumii capitaliste.

James M. Cain, Poștașul sună întotdeauna de două ori

Traducere din limba engleză de Gabriel Tudorie

Editura Paladin, 2016

Un articol de Simona Stoica