Apolodor în cărți și muzică
Mi-am început vara cum nu se poate mai bine. Cu o premieră pentru mine și pentru puștii din dotare: am fost cu toții la concertul Apolodor al Adei Milea. Eu nu văzusem niciodată spectacolul live, Irina nu ascultase niciodată Ada Milea, Tudor nu fusese niciodată în Quantic (pubul din București unde s-a ținut), copiii nu merseseră niciodată la un concert împreună, iar lista poate continua. Ce să mai! A fost un 1 iunie pe cinste, dacă mă întrebi pe mine. Tudor și Irina n-au fost, de la un punct încolo, de aceeași părere, pentru că ziua minunat de însorită, cum ne-a păcălit de dimineață, s-a transformat într-o amenințare de furtună cu coduri galbene și tot tacâmul. Așa că înghețata, parcul și mașinuțele bușitoare mult așteptate au trebuit amânate. Dar am rămas cu concertul Adei Milea, care, pentru copiii mici și pentru copiii mari (mă alint, știu) a fost absolut minunat.
Artista a fost însoțită pe scenă de Dorina Chiriac, Radu Bânzaru și Alex Neagu, care au transformat poemul lui Gellu Naum într-o adevărată sărbătoare. Sala de spectacole a clubului Quantic a fost plină de copii, părinți, bunici, probabil și ceva profesori, chit că era zi liberă. Cu toții au râs de s-au prăpădit de ghinionul repetat al lui Apolodor, de instrumentele (neconvenționale) ale lui Alex Neagu și de sunetele pe care le scoteau, de interpretările când jucăușe, când ironice, când dramatice ale Dorinei Chiriac – care-l interpreta pe Apolodor însuși. Pentru Irina și Tudor, punctul de maxim râs și chițăială a fost episodul „O foarte mică maimuțică”, cel care le-a captat atenția și le-a menținut interesul până la capăt:
„Şi a plecat Apolodor.
Şi a rămas pe-o rămurică,
Departe, suspinând de dor
O foarte mică maimuţică…
O foarte mică maimuţică…
O foarte mică maimuţică...”
Cu cât se repeta refrenul, cu atât Radu Bânzaru, care imita maimuța, se făcea și mai mic, și mai mic, în hohotele de râs ale întregii săli. O foarte mică maimuţică...
Iar interpretarea Adei Milea, în rol de povestitor și alte personaje, și sound designer (secundată de colegii de scenă) a fost pentru toată lumea o plăcere de la un cap la altul. Cum pentru fanii Ada Milea din sală a fost o mare bucurie să primească, bonus la concert, două piese de pe alte albume, una dintre ele fiind Am o sanie în pod. „Dă-mi o ladă, dă-mi o ladă, ca să car în pod zăpadă...”.
Spectacolul Apolodor este bazat pe poemul epic al lui Gellu Naum, Cartea cu Apolodor, publicat pentru prima dată în 1959, cu ilustrații de N. Nobilescu. Editura Arthur a reeditat și acest prim volum și pe al doilea, A doua carte cu Apolodor, ambele însoțite de ilustrațiile atât de frumoase ale lui Dan Ungureanu.
Pentru că vorbeam de premiere, iată-l pe Apolodor! Primul personaj literar românesc (pentru copii) de după cel de-al Doilea Război Mondial care intră (spectaculos, nu altfel) în universul muzical și are o așa longevitate: primul album Apolodor al Adei Milea a apărut în 2003, i-a urmat o nouă ediție și concerte numeroase, chiar și peste douăzeci de ani mai târziu. Primul personaj a cărui aventură este continuată și după dispariția creatorului. Pentru că povestea lui este declinată în serii noi de cărți, în obiecte de merchandising (nu aveți cum să nu știți grozavele ghiozdane, penare, borsete și pixuri), în festivaluri (la tine mă gândesc, Festivalul de Literatură pentru Copii și Adolescenți APOLODOR de la Botoșani!). Și cine știe ce va mai urma, că Apolodor e mare călător, cum bine știm cu toții.
Pentru că am amintit de noile declinări în cărți ale lui Apolodor, trebuie să mă declar încă o dată o mare fană a seriei Apolodor Explorator, realizată de Florin Bican și Dan Ungureanu (un mix imbatabil) și coordonată de Florentina Hojbotă, director editorial al Editurii Arthur. A început cu Descoperim cu Apolodor, în Deltă, păsările-n zbor și a continuat cu noi peripeții de pe lună (Hai pe Lună împreună) până pe crestele munților (Apolodor pe crestele Carpaților) și în mușuroaiele furnicilor (Să studiem cu Apolodor furnicile și lumea lor). Abia aștept să văd încotro o vor porni pinguinul tenor și prietenii lui.
La fel de încântată sunt și de seria Apolodor educator, cu care Irina s-a jucat mult timp și pe care am împărțit-o tuturor copiilor prietenilor. Dacă e cineva cu copii mici care n-a primit de la mine Apolodor educator, să ridice mâna! Numărătoare, Contrarii și Forme – trei volume prin care puștii pot învăța să numere, să compare și să recunoască forme, dar își pot și educa simțul artistic și atenția, pentru că Dan Ungureanu, creatorul seriei, are o grămadă de giumbușlucuri intertextuale ascunse în ilustrațiile lui. Ce să mai! O serie cartonată de toată frumusețea!
Și dacă vorbim de declinări artistice ale lui Apolodor, nu puteam să nu zăbovesc un pic asupra Cărții albe cu Apolodor sau Apolododecameronul (ilustrată tot de Dan Ungureanu), un volum în care Florin Bican ne oferă același comic spumos și în care-i aduce un omagiu lui Gellu Naum. Cu siguranța unui apolosof (cum îl numește Simona Popescu), Florin Bican prezintă în detaliu lumea pinguinilor din Labrador, spre care Apolodor călătorise cu atâta dor. Apolodictator, Apolodizident, Apolodrama, Apoloaumădoare, Apolodiva sunt doar câteva dintre personajele în jurul cărora se construiește un text satiric și emoționant deopotrivă.
Fie că începeți cu cărțile lui Gellu Naum, cu cele ale lui Florin Bican sau cu cele cartonate ale lui Dan Ungureanu, Apolodor se va dovedi un prieten grozav și o sursă de energie și râsete greu de oprit. Iar dacă asezonați totul cu spectacolul Adei Milea, distracția e garantată!
