„Arabul de mâine este o punte de legătură între două civilizații complet diferite”

Dintre cele mai recente apariții editoriale, am avut norocul să mi se recomande romanul grafic Arabul de mâine (primul volum dintr-o întreagă serie) și mi-a plăcut atât de mult, încât a ajuns direct în topul recomandărilor mele. Micul Riad, naratorul, este băiatul preșcolar al unei franțuzoaice și al unui sirian ce venise la Paris pentru a-și împlini visul de a deveni doctor (în istorie). Când are abia doi ani, Riad și mama lui îl urmează pe tată în Libia, unde acesta primise un post de conferențiar universitar, urmând ca mai apoi să se mute în Siria.

Întregul roman grafic e desenat și povestit din perspectiva micului Riad, care, la o vârstă extrem de fragedă, se lovește de diferențele mentalitare dintre Occident și Orientul Mijlociu. Atât textul (tradus impecabil), cât și grafica sunt realizate cu mult farmec și iscusință și te cuceresc printr-un stil din care transpar constant curiozitatea, naivitatea și sinceritatea micului Riad. Băiețelul blond și cu ochii mari e aruncat dintr-o dată în universul de proveniență al tatălui, unul extrem de diferit față de cel în care se născuse micul francez, a cărui limbă arabă nu o cunoaște, ale cărui obiceiuri îi par ciudate, un univers pe care îl observă și descoperă în umbra tatălui ce visează să devină dictator și să educe poporul arab. Perspectiva inocentă a lui Riad funcționează excepțional de bine pentru a captura – deloc tezist și fără nicio urmă de ideologie sau partizanat – diferențele culturale prăpăstioase, evidentele capcane ideologice (șocant de omniprezente), absurditățile unui sistem totalitar, cenzura, cruzimea patriarhatului tiranic, cultura violenței și a îndoctrinării politice și religioase, sădită programatic încă din fragedă copilărie. Văzute prin ochii unui copil, toate acestea par stranii, înfricoșătoare, uneori greu de înțeles. Fiecare ciudățenie pe care o observă este trecută printr-un filtru inocent, fiindcă lucrurile ciudate sunt făcute de oameni „cunoscuți”, a căror limbă nu o înțelege: cu toții sunt bunici, vecini, rude apropiate sau îndepărtate, copii si adulți mai mult sau mai puțin îndoctrinați, dar care, prin tehnica unei caricaturi mai blânde, filtrată prin înțelegerea copilului inocent, rămân totuși oameni. Desigur, sunt percepuți ca niște persoane cu apucături ciudate, dar nu sunt dezumanizati. Perspectiva naratorului copil este de departe cea mai credibilă prin inocența ei și prin faptul că Riad încă nu gândește prin prisma unor idei politizate, nu gândește în dihotimia bine-rău, nu judecă aplicând etichete ca terorist, barbar, dictator, revoluționar, salvator al neamului, inamic al poporului etc. Și cred că aici este marea miză și marea reușită a romanului, care îl fac de neratat: în loc să își asume o poziție politică bazată pe critică și atât, ce în mod sigur ar fi dus la căderea în câteva capcane ideologice, Riad Sattouf folosește arma observației (aparent) naive, a sensibilității, a ridicolului și a umorului pentru a ilustra extrem de convingător (deși în niciun moment nu încearcă să ne convingă de nimic) cum este construit „arabul de mâine”. Dar și cum națiuni întregi pot fi ținute în lesă de un sistem ce nu dă nicio șansă dezvoltării individuale, gândirii critice în afara sistemului și, în cele din urmă, înăbușă din fașă orice idee de coagulare a unei adevărate societăți civile și a unui stat democratic. Sattouf reușește să ilustreze toate acestea prin caricatură – nu prin demonizarea lumii arabe, ci prin dezamorsarea tensiunii și eventual a judecății neconstrctive și conflictelor ce pot răsări din diferențele de natură politică și ideologică, prin păstrarea umanității fiecărui personaj, prin construirea unui narator credibil. Arabul de mâine este o punte de legătură între două civilizații complet diferite, a căror relație conflictuală poate și trebuie înțeleasă mai bine. Cu un umor dezarmant și foarte rafinat, acest roman grafic strigă un mare „citește-mă cât mai repede și chiar de mai multe ori!”

Articol de Simina Răchițeanu

Arabul de mâine. O copilărie petrecută în Orientul Mijlociu (1978-1984),  Riad Sattouf

Traducere din franceză de Raluca Dincă

Grafic, 2020