Asterix, viteazul gal

CARTEA ÎN TREIZECI DE SECUNDE

Suntem în anul 50 înainte de Hristos. Toată Galia se află sub stăpânirea romanilor… Toată? NU! Un sătuc de gali curajoși rezistă cu îndârjire în fața invadatorilor. Mai mult, îi bat de-i zvântă pe soldații romani pe care îi prind… Asterix, plecat la vânătoare, e atacat de patru romani deodată  ̶  și are tupeul să-i bată de sar armurile de pe ei. Comandantul roman, Caius Bonus, nu mai suportă umilința și trimite un spion în tabăra galilor, ca să afle care e secretul puterii lor incredibile. Cum romanii inteligenți nu-și asumă riscuri, spionul delegat e cel mai mic și mai prostuț din garnizoană; dar prost să fii, noroc să ai, așa că romanii află secretul și îl răpesc pe druidul Panoramix, a cărui poțiune magică e asul din mâneca, pardon, secretul din stomacul galilor. Asterix se vede astfel nevoit să încerce să-și recupereze consăteanul, chiar dacă efectul porției de steroizi bio luați de dimineață s-a cam dus. Dar Asterix știe foarte bine că istețimea și curajul sunt mai importante decât forța brută…

„HOMARUL NU-I OBLIGATORIU…

…dar dă gust fierturii”, spune Panoramix, lăudându-și calitățile de bucătar. Calamburul e evident  ̶ Goscinny, scenaristul seriei Asterix, spune de fapt că „umorul nu e necesar… dar dă gust cărții”. Marele atu al acestui prim volum din serie e că a „nimerit” din prima rețeta magică: umor în fiecare pagină, acțiune cât cuprinde și gâdilarea mândriei naționale (romani reduși la simpli saci de box și gali sarcastici, șmecheri și victorioși ad nauseam), rețetă care avea să ducă în doar câțiva ani și vreo șase albume la o performanță incredibilă, dar perpetuată de atunci până acum: fiecare album Asterix devine, automat, cea mai bine vândută carte din Franța în anul apariției.

UN ÎNCEPUT COPILĂROS

Acest prim volum e în primul rând o parodie istorică, un volum destinat copiilor, apărut inițial în foileton în săptămânalul Pilote. Dacă personajele principale sunt deja prezente, cu tot cu idiosincraziile lor (Asterix are deja rolul principal  ̶  mic, mic, dar voinic și isteț cât zece romani  ̶  druidul Panoramix e intelectualul satului, bardul Cacofonix e artistul veșnic neînțeles, Obelix e Flămânzilă etc.) alte personaje sunt încă în creștere sau doar simple idei în carnetul de schițe al autorilor: Obelix e pentru moment doar un figurant, generator de gaguri recursive; Idefix, cățelușul lui adorat, încă nu există (va sosi abia în Asterix și Turul Galiei, albumul al cincilea), cât despre diva care le va suci mințile eroilor noștri, ea apare abia în Asterix legionar, albumul numărul zece. Pentru moment, primul volum se mulțumește să încânte printr-un umor de bună calitate și foarte variat, de la calambururi la ironie subtilă și la, bineînțeles, romani învățând să zboare după primul pumn primit. Dar Goscinny și Uderzo pun aici bazele solide ale unui univers încântător, care îi va cuceri, cu fiecare carte care va urma, pe cei mici și cei mari deopotrivă. Așa că nu vă feriți să citiți acest volum  ̶  el e baza pe care se vor construi capodoperele de mai târziu.