AVANPREMIERĂ: „Tronul Lumii Inelare”, Larry Niven

Lumea Inelară continuă! Tronul Lumii Inelare (traducere din limba engleză de Mihai Bădescu), volumul trei din serie este acum disponibil pentru precomandă cu 20% reducere și livrare începând din 12 noiembrie. 

O nouă aventură pe Lumea Inelară îl reunește pe Louis Wu cu Cel-Mai-Ascuns, pentru a scrie împreună istoria imensului artefact. Se pare că fiecare specie de pe Arcadă a avut dintotdeauna un Protector, dar acum e nevoie de cineva care să-i protejeze pe toți, deoarece vampirii se reproduc în număr alarmant, terorizează planeta și îi amenință existența. Așadar, cine se va așeza pe tronul Lumii Inelare?

Întrebarea principală este legată de Protectori. Trebuie să știu unde se găsesc, câți sunt, căror specii le aparțin, care le sunt intențiile, metodele și țelurile.

Din serie au mai apărut: 

Lumea Inelară (traducere din limba engleză de Maria Drăguț)

Inginerii Lumii Inelare (traducere din limba engleză de Mihai Bădescu)

FRAGMENT

Capitolul 2
Convalescenţa

   O lumină slabă creştea tot mai mult înspre sensul de rotaţie. Cântecul încetase. Vala nu mai auzise de mult vibraţia arbaletelor. Vampirii deveniseră tot mai greu de localizat.

    Pe neaşteptate, noaptea îngrozitoare se încheiase.

  Dacă ar mai fi fost vreodată atât de obosită, epuizarea ar fi trebuit să-i şteargă definitiv memoria. Acum, Kaywerbrimmis o întreba ceva.

— Ţi-au mai rămas proiectile? auzi ea în cele din urmă.
— Câteva. N-a strâns nimeni pietrişul despre care vorbeam.
— Când m-am întors eu la vehicul, Barok şi Forn dispăruseră.
   Vala se frecă la ochii. Se părea că nu e nimic de spus. Whandernothtee şi Sopashintay se apropiau susţinându-se reciproc.
— Ce noapte! exclamă Whand.
— Lui Chit i-au plăcut prea mult cântecele, adăugă Spash. A trebuit să-l legăm. Cred că am pus prea mult alcool pe cârpa lui. Doarme aşa cum… aşa cum aş vrea şi eu s-o fac dacă… dacă n-aş fi atât de nervoasă, mai zise femeia şi se îmbrăţişă strâns.
   Somn. Iar câteva sute de masculi dintre Giganţii Erbivori aşteptau…
— N-aş putea să fac rishathra acum, spuse Vala.
   Îşi scosese din memorie împerecherea cu Kay. Acest lucru ar fi putut avea consecinţe.

— Să dormim în vehicule, interveni Kaywerbrimmis. Cel puţin în noaptea asta. Hei…
   Mâna lui i se aşeză pe umăr, făcând-o să se întoarcă. Aveau companie. Nouă Giganţi şi o armură argintie veneau spre ei. Epuizarea li se putea vedea şi simţi de la distanţă.
— Cum e situaţia Oamenilor-Maşină? întrebă Thurl.
— Jumătate dintre noi lipsesc, preciză Valavirgillin.
— Nu ne-am aşteptat la atât de mulţi, completă Whand. Credeam că avem arme pentru orice.
— Călătorii povestesc că Vampirii ne cântă până murim.
— Înţelepciunea înseamnă şi să ştii ce lucruri trebuie să uiţi, interveni Kay.
— Noi eram pregătiţi pentru un altfel de inamic. Miasma lor! N-am bănuit-o niciodată. Dar acum i-am pus pe fugă! răsună vocea lui Thurl. Oare n-ar trebui să-i urmărim şi să-i vânăm prin ierburi?
   Whand îşi ridică braţele şi se dădu la o parte.
  Vala, Kay şi Spash se priviră surprinşi. Dacă războinicii Giganţi Erbivori mai puteau lupta… Whand era terminat, stors de vlagă, dar cineva trebuia să reprezinte Oamenii- Maşină.
   Îi urmară pe războinici peste miriştea udă.
   Siluete se ridicară la baza zidului. Doi hominizi goi. Arbaletele şi armele zăngăniră în poziţie de tragere. Braţe care-i împing deoparte, voci care răstesc ordine. „Nu! Nu sunt Vampiri!“ O femeie masivă şi un bărbat mititel se ajutau reciproc să rămână în picioare.
   Nu erau Vampiri, nu! O femeie din rasa Giganţii Erbivori şi…
— Barok!
   Figura lui Sabarokaresh împietrise de teroare. Se uita la Valavirgillin ca şi cum ea era stafia, nu el. Pe jumătate nebun, murdar, epuizat, speriat, dar în viaţă.

   „Credeam că eu sunt obosită!“ Vala îl plesni peste umăr, bucuroasă să-i simtă carnea tare sub palmă. Unde-i era fiica? Nu-l întrebă asta.
— Probabil ai multe de povestit, zise în schimb. Vorbim mai târziu, da?
   Thurl îi ordonă ceva arbaletierului Paroom, care îi trase pe Barok şi pe femeia-Gigant pe rampă în sus.
   Apoi, căpetenia se îndepărtă în grabă de zid şi porni spre tribord, în sensul de rotaţie. Oamenii săi şi Oamenii-Maşină îl urmară. O noapte de teroare, lipsită de somn, şi împerecherile sălbatice îi lăsaseră pe toţi fără vlagă.
  Trecură pe lângă cadavre de Vampiri. Nimic din frumuseţea lor nu supravieţuise după moarte. Un Gigant se opri să examineze o femelă străpunsă de săgeata unei arbalete. Spash se opri şi ea.
  Vala îşi aminti că făcuse la fel, cu patruzeci şi trei de falani în urmă. „Mai întâi, miroşi carnea intrată în putrefacţie. Apoi, celălalt miros îţi explodează în creier…“
   Gigantul Erbivor se aplecă brusc. Ţinea capul coborât şi vomita; după câteva clipe, se îndreptă, dar continuă să-şi ascundă faţa. Spash se ridică iute, porni împleticindu-se spre Vala şi îşi ascunse faţa pe umerii ei.
— Spash, draga mea, spuse Valavirgillin, n-ai făcut nimic. Ţi s-a părut că vrei să te împerechezi cu un cadavru, dar nu mintea te-a îndemnat la asta.
— Nu mintea. Vala, dacă nu putem să-i examinăm, nu putem afla nimic despre ei.
— Şi acesta-i unul dintre motivele pentru care sunt atât de temuţi. Plăcerea şi mirosul de carne putrezită nu au loc împreună în acelaşi creier.
   Vampirii din apropierea zidului aveau săgeţi de arbaletă înfipte în ei. Cei mai îndepărtaţi fuseseră loviţi de schije sau de gloanţe. Vala remarcă faptul că Oamenii-Maşină făcuseră de o sută de ori mai multe victime decât Giganţii Erbivori.

   La o distanţă de două sute de paşi depărtare de zid, nu mai găsiră niciun Vampir. Giganţii morţi zăceau goi sau pe jumătate dezbrăcaţi, emaciaţi, cu obrajii şi ochii supţi, cu răni îngrozitoare la gât, la încheieturi, pe umeri.
   Figura imobilă… Vala o văzuse pe femeia aceea fugind în întuneric doar cu câteva ore în urmă. Unde avea rănile? Gâtul îi părea neatins. Braţul stâng era întins pe orizontală, cu încheietura neatinsă; braţul drept atârna de-a lungul corpului… Nu se zărea nicio picătură de sânge pe tunica mototolită… Vala se opri şi îi ridică mâna dreaptă.
   Avea axila sfâşiată şi însângerată. Un Gigant se întoarse clătinându-se cu faţa spre zid şi începu să vomite.
   „Femeie mare, Vampir mic. N-a putut să-i ajungă la gât. Spash are dreptate. Avem de învăţat.“
  Ceva mai încolo, aproape de zona ierburilor înalte, se zăreau câteva elemente de îmbrăcăminte strălucitoare. Vala porni în fugă în direcţia aceea, apoi se opri brusc. Recunoscuse hainele de lucru ale lui Taratarafasht.
   Le ridică. Erau curate, nu aveau pe ele nicio pată de sânge sau de noroi. De ce fusese Tarfa adusă atât de departe? Unde era acum?
   Thurl se depărtase destul de mult. Aproape că ajunsese la iarba necosită. Oare cât cântărea acea armură? Se urcase pe o moviliță şi se oprise în vârful ei, aşteptându-i pe ceilalţi să i se alăture.
— Nici urmă de Vampiri, zise el. Probabil că se ascund pe undeva. Călătorii spun că nu rezistă la lumina soarelui…
— Este adevărat, răspunse Kay.
— Înseamnă că au plecat, continuă Thurl.
   Nu-i răspunse nimeni.
— Beedj! urlă Thurl din toate puterile.
— Thurl!
   Un bărbat se apropie în fugă: matur, mai masiv decât majoritatea, vioi, chiar foarte vioi.

— Vii cu mine, Beedj! Tarun, vom da ocol şi ne vom întâlni de cealaltă parte. Dacă n-o să fiţi acolo, voi presupune că a trebuit să luptaţi.
— Am înţeles.
   Beedj şi Thurl porniră într-o direcţie, în timp ce restul giganţilor o luară în direcţia opusă. Vala ezită o clipă, apoi îl urmă pe Thurl.

Larry Niven, Tronul Lumii Inelare

Traducere din limba engleză de Mihai Bădescu

Editura Paladin, 2019