Lungul drum al Aumei, Eucabeth Odhiambo, Editura Youngart
Interesul meu pentru povești de pe continentul african a fost alimentat de „Povești nemuritoare”. Iar când protagonista este o tânără atletă, care își dorește să studieze și să revină în comunitatea ei, să ajute, nu mai am nevoie de alte argumente să citesc cartea.
Băieții din strada Pál, Molnar Ferenc
Una dintre cărțile copilăriei mele. Am trăit intens toate peripețiile micilor eroi, care habar nu aveau că sunt eroi. Cred că am avut și un crush pentru Áts Feri, un prototip pentru antagoniștii sfâșiați de îndoieli de mai târziu.
Sindicatul polițiștilor idiș, Michael Chabon
Poate pentru că am tradus-o mă și simt „datoare” să o recomand. Știți scenariile paralele, tip Omul din castelul înalt sau Complotul împotriva Americii? Dacă v-au plăcut, Chabon e pentru voi, dar și pentru toți cititorii care apreciază umorul (negru) fin și tragicomedia, exploatate sub cortul infinit al cerului din Alaska, unde încearcă să conviețuiască două națiuni fără nimic în comun.
Pământul iubit de zei, Guy Gavriel Kay
Dacă ai crescut cu literatură Fantasy, probabil că nu l-ai ratat pe Kay. Dacă s-a întâmplat, eu zic să te apuci de citit chiar azi, pentru că are narative desprinse parcă dintr-un loc de confluență al mai multor verse-uri, și a creat adevărate isterii în rândul fanilor online, pe bună dreptate.
Regele Şobolan, China Miéville
În traducerea impecabilă a lui Mircea Pricăjan, unul dintre colegii de breaslă pe care l-am citit „din scoarță în scoarță”, a fost prima carte publicată de Mieville și prima citită de yours truly. Pot doar să spun că, de atunci, cobor cu o strângere de inimă în metroul londonez, în special când dau peste deviații care fac călătorii să treacă prin pasaje înguste, cu vedere la țevi.
Un text de Iulia Dromereschi
