Club de carte #24: „Portalul Albuquerque”, Peter Clines
Săptămâna trecută, pe 27 august, am marcat doi ani de Club de carte Paladin, adică, așa cum o spune și numele acestui articol, ediția cu numărul 24. Și cum altfel puteam aniversa decât discutând, disecând și criticând o carte la care țin foarte mult și pentru care m-am bucurat enorm de mult când am văzut că va apărea și la noi: Portalul Albuqeuerque de Peter Clines (The Fold, în limba engleză), un SF ce pornește vijelios și se încheie, să zicem, apoteotic.
Ce încearcă Peter Clines aici (și îi și reușește, după umila mea părere) este să grefeze un subgen mai puțin vizitat de scriitorii de ficțiune speculativă, horrorul spațial, oroarea venită din spațiu pe care tăticul Lovecraft a ridicat-o la rang de artă, peste un schelet alcătuit dintr-o poveste pur SF.
Mai precis, povestea începe cu un cârlig care te prinde încă de la primul capitol și nu îți mai dă drumul până la final. Un savant se întoarce acasă și bagă groaza în propria soție, amenințând-o cu pistolul și răcnind la ea că nu e soția lui, că e o impostoare, că nu e cine spune că e. Direct la o poveste născocită de mintea nu chiar întreagă a lui Philip K. Dick vă duce cu gândul, nu-i așa? După care s-a făcut și un film.
Urmează apoi povestea lui Leland „Mike” Erikson (a cărui poreclă, vom afla mai târziu în roman) provine de la Mycroft, fratele mult mai capabil al lui Sherlock Holmes, dar care nu și-a pus niciodată în valoare talentele, exact ca Mike), un tip cu memorie eidetică, în mod sigur unul dintre cei mai deștepți oameni de pe planetă, dar care a ales să-și irosească talentul predând la un liceu dintr-un orășel uitat de lume, când ar fi putut fi chiar și șef la NASA: ei bine, talentul lui constă în faptul că nu poate uita nimic, niciodată. Cu bunele și cu relele care vin la pachet.
Acesta este însă recrutat de un fost coleg de clasă, care nu i-a uitat memoria fantastică, pentru a evalua un proiect ultrasecret la care lucrează doar savanți săriți de pe fix, cum era și normal. Scopul angajării lui Mike? E sau nu proiectul viabil? Merită investit mai departe în el sau nu?
Iar ce va afla el acolo este că savanții respectivi au descoperit... țineți-vă bine! Un portal interdimensional. Dau un pic de spoiler aici, căci ei credeau că descoperiseră o cale de-a scurta călătoriile pe distanțe mari, după ce proiectul cu teleportarea eșuase lamentabil, nu o poartă către lumi noi. Și periculoase.
Căci sub toată secretomania care domnește în jurul acestui secret se ascund nu ani întregi de cercetări din partea unor genii (bine, și asta), ci ideile unui savant... excentric, a cărui minte un pic sărită de pe fix se dovedise mult înaintea vremurilor sale.
Nu am să insist mai mult tocmai de teama spoilerelor, vă spun însă că povestea lui Clines nu doar că e alertă, magnifică și genială, ci e și unul dintre cele mai plăcute romane SF pe care le-am citit în ultimii ani. Și că așa cum am devorat-o prima dată, când a apărut în engleză, la fel de avid am întors paginile și acum, când am recitit-o, de această dată în traducere, pentru Clubul de carte Paladin.
Extrem de recomandată și de apreciată și o bilă mare de tot (albă, firește) pentru ideea dinspre final, când nici SF-ul nu mai e SF, ci... altceva.
Peter Clines, Portalul Albuquerque
Traducere din limba engleză de Cezar Petrilă
Editura Paladin, 2021
