— Regretăm necesitatea acestei acțiuni, zise ea în mesajul către Univers. Dar pentru cauza libertății nu există compromisuri.

„La asta s-a ajuns”, își zise Miller frecându-și bărbia cu palma. „Pogromuri. Mai tăiem doar încă o sută de capete, doar încă o mie de capete, doar încă zece mii de capete și apoi vom fi liberi.”

Jocuri politice cu viețile oamenilor în spațiu, totul în numele progresului, al evoluției, al binelui suprem al umanității. Nicidecum al buzunarelor celor care sponsorizează astfel de crime în masă, plătind savanți sociopați ca să se joace cu niște jucării pe care nu le înțelege nimeni. Cam așa s-ar putea rezuma, la modul extrem de cinic, ce încearcă să transmită (destul de voalat) în acest prim volum (din nouă) al seriei „Expanse” cuplul de autori care semnează sub pseudonimul James S.A. Corey.

Ne aflăm undeva în viitorul nu foarte îndepărtat, iar omenirea a colonizat cam tot ce era de colonizat în Sistemul Solar. A rămas necolonizat doar Venus (într-un eșec răsunător, dar este și Luceafărul rezolvat la un moment dat), cred că și Mercur, fiind prea aproape de Soare, și giganții gazoși (însă n-au scăpat sateliții lor solizi). În rest, cam tot ce mergea colonizat și exploatat a fost transformat și adaptat potrivit nevoilor oamenilor.

Numai că suprapopularea, sărăcia, intrigile și lăcomia sunt ridicate la rang de virtute și în acest viitor destul de sumbru care se conturează de-a lungul primelor șase de pagini ale seriei.

Totul începe cu o crimă. O navă este distrusă cu o torpilă nucleară de către o altă navă, într-un atac aparent inexplicabil, și nimeni nu știe de ce. Însă povestea e mult mai amplă și mai macabră. Nu cu multă vreme în urmă, echipajul unei alte nave fusese masacrat și, aparent, o singură persoană scăpase teafără. Sau aproape teafără.

Miller este un detectiv centurian divorțat și cam îndrăgostit de alcool (da, două clișee dintr-un foc, la care se adaugă și pălăria de care nu se despărțește niciodată) ce aduce suspect de mult cu Philip Marlowe, atât prin glume, cât și prin atitudine. Pare că nu vrea decât să-și facă treaba așa cum trebuie, în colonia ce-și vede de treaba ei, un pic ferită de Marte și Pământ, cei doi coloși care se luptă, nu fățiș, pentru supremația asupra Sistemului Solar. Până într-o zi, când este însărcinat să o găsească pe Julie Mao, fiica unor bogătani care doreau cu orice preț să-și vadă fata înapoi acasă.

Numai că, încet-încet, un hățiș de taine, de secrete, de intrigi interplanetare și de crime împotriva umanității încep să iasă la iveală când Miller se apucă să sape în trecutul fetei.

De partea cealaltă, Jim Holden asistă neputincios la distrugerea navei sale și declanșează, fără să vrea, un război în toată regula, a cărui miză nu o cunoaște nimeni, dar care ar putea duce la extincția întregii rase umane.

Povestea doar pare încâlcită. Doar pare că se târăște pe primele două sute de pagini. La ce intrigă impresionant de complex și ținând cont de faptul că reprezintă punctul de plecare al unei serii ce va număra nouă volume, eu zic că trebuie răbdare și înțelegere, doar nu poți să expediezi în numai câteva zeci de pagini material ce stă la baza unor alte câteva mii de alte pagini.

Personajele par destul de liniare, însă ajungi, de-a lungul poveștii, să le descoperi, treptat, noi fațete, noi profunzimi. Nu e niciunul complet negru. Bine, Miller părea de la bun început destul de mucalit și cinic, însă ajunge să te înfioare de ce e în stare de la un anumit punct încolo. Holden, pe de altă parte, aș zice că are o inimă care lui Miller pare că-i lipsește cu desăvârșire, parcă mai are un dram de umanitate rămasă în el, deși ajunge să treacă prin întâmplări cumplite.

Mi-a plăcut cum au dezvoltat autorii complicata relație care se țese între Miller și Julie. Sau cea care se înfiripă (sau își dorește Holden să se înfiripe) între Holden și Naomi. Un fel de dragoste cu năbădăi, un fel de mă iubește, nu mă iubește. Și, mai ales, mi-a plăcut cum s-a dezvoltat relația dintre cei doi protagoniști, Miller și Holden.

Așadar, un space-opera de calitate, combinat în mod excelent cu elemente horror și military science-fiction pe ici, pe colo, în care o amenințare colosală pândește amenințător de unde nu te-aștepți. O poveste detectivistică îmbinată în mod strălucit cu o poveste SF solidă, alertă și complexă, excelent transpusă în poate cel mai bun serial SF de la Battlestar Galactica încoace.

— Bun, am înțeles, spuse el. Voi sunteți altfel, mai ciudați. Totuși, să ucizi un milion și jumătate de oameni pentru că arăți diferit și vorbești altfel…

— Oamenii au fost aruncați în cuptoare pentru lucruri mult mai mărunte, încă de când au inventat cuptoarele, spuse Miller. Dacă te face să te simți mai bine, cei mai mulți dintre noi vă consideră bondoci și microcefali.

Pe 26 iunie are loc cea de-a zecea ediție a clubului de carte Paladin, care se desfășoară online. Mai multe detalii, pe facebook. 

Un text de Liviu Szoke, moderatorul clubului de carte Paladin