Club de carte Paladin #59: Răzbunare ancilară, Ann Leckie

Nu se putea să facem un Club de carte Paladin și să nu abordăm până la urmă și cel mai premiat roman al deceniului 2011–2020. Un science-fiction devenit deja clasic, care a venit parcă de nicăieri, a luat pe toată lumea prin surprindere, a înșfăcat aproape toate premiile de gen care puteau fi câștigate și apoi a mai fost urmat de încă două volume, toate alcătuind trilogia numită „Imperial Radch”.

Este vorba, firește, de Răzbunare ancilară de Ann Leckie (traducere de Petru Iamandi), primul volum al seriei, care urmărește povestea lui Breq, singurul supraviețuitor/ supraviețuitoare, pentru că în acest roman genurile sunt fluide și ba alternează, ba rămân schimbate cu totul, al unei nave stelare distruse, care este și purtătorul conștiinței artificiale a navei respective. Breq caută răzbunare împotriva conducătoarei civilizației din care face și ea parte, Stăpâna Radchului, Anaander Mianaai.

Acțiunea se desfășoară pe două planuri temporale: în prezent, unde Breq încearcă să-și ducă la îndeplinire răzbunarea, ceva mărunt, o bagatelă, doar anihilarea celei mai bine păzite ființe din tot Imperiul, și în trecut, unde sunt prezentate evenimentele care au dus la distrugerea navei lui Breq. O posibilă explicație, așadar, pentru misiunea în care a pornit Breq.

Personajele principale sunt: Breq, protagonista, o fostă unitate ancilară (un soldat controlat de inteligența artificială a navei) a navei stelare Răzbunarea lui Toren, care, după distrugerea acesteia, devine singura entitate rămasă cu conștiința navei (în ea se întrupează practic inteligența artificială ce conducea nava) și începe să conceapă planuri de răzbunare împotriva Stăpânei Radchului; inspectorul-șef Seivarden Vendaai, un fost ofițer pe care Breq îl salvează la începutul romanului, Seivarden devenind apoi un aliat important pentru Breq, deși are propriile sale lupte interioare și un trecut mai mult decât complicat; Anaander Mianaai: conducătoarea Imperiului Radch, o entitate cu multiple corpuri care controlează acest imperiu galactic, totodată antagonista poveștii, ea fiind responsabilă pentru distrugerea navei Răzbunarea lui Toren și pentru multe alte atrocități specifice dictatorilor lipsiți de inimă și dispuși să omoare milioane dintr-o simplă toană; și Răzbunarea lui Toren, în cazul căreia, deși este o navă, nu un personaj viu, propria conștiință joacă un rol crucial în poveste – nava este distrusă, dar fragmentele sale de conștiință supraviețuiesc prin Breq.

Toate aceste personaje sunt angrenate într-o luptă de urmărire și de joacă de-a șoarecele și pisica ce uneori devine obositoare, mai ales că povestea pendulează între prezentul unde se înfăptuiește misiunea de răzbunare și trecutul ce prezintă motivele ce-au dus la această răzbunare, dar ele joacă un rol central în explorarea temelor precum identitatea, puterea și răzbunarea în universul complex și extrem de animat creat de Ann Leckie.

Romanul examinează ce înseamnă să ai o identitate, mai ales prin prisma lui Breq, care este atât o mașină, cât și o ființă umană. Întrebările legate de conștiință și ce înseamnă să fii „sinele” sunt elementul central al poveștii. În același timp, la fel de importante par aici puterea, dar și corupția: puterea absolută și corupția care vine la pachet cu ea sunt ilustrate excelent prin intermediul personajului Anaander Mianaai și al Imperiului Radch, iar povestea explorează felul în care puterea poate corupe și distruge.

Alte teme abordate în acest prim volum (și, cu siguranță, și în următoarele): răzbunarea și dreptatea – motivația principală a lui Breq este răzbunarea, dar romanul pune sub semnul întrebării dacă răzbunarea poate aduce cu adevărat dreptate și/ sau pace; imperialismul și colonialismul – romanul critică imperialismul și colonialismul prin modul în care Imperiul Radch își extinde dominația și asimilează alte culturi, distrugând tot în cale atunci când nu se supune sau diferențele între civilizații sunt mult prea mari; legăturile emoționale și loialitatea – relațiile dintre personaje, loialitatea și trădarea sunt teme recurente, în timp ce Breq, în ciuda naturii sale artificiale, a faptului că ea practic este o mașinărie, este totuși capabilă să dezvolte legături emoționale complexe, iar toate acestea te fac pe tine, cititorul, să reflectezi asupra naturii umane și a societății în general.

Aș asemăna povestea în primul rând cu „Dune” a lui Frank Herbert, căci ambele opere explorează teme cum ar fi puterea, politica și identitatea într-un univers complex și excelent construit. De asemenea, ambele au o structură narativă care presupune multiple perspective și linii temporale; cu „Mâna stângă a întunericului” de Ursula K. Le Guin, unde similaritățile includ explorarea identității și genului, precum și construirea unui univers incredibil de plin de detalii, iar Le Guin folosește, de asemenea, pronume neutre din punct de vedere al genului, similar cu ideea propusă de Leckie zeci de ani mai târziu; „Hyperion” de Dan Simmons – pentru că ambele serii sunt cunoscute pentru complexitatea lor narativă și explorarea temelor legate de conștiință și inteligență artificială, în vreme ce „Hyperion” folosește, de asemenea, o structură narativă fragmentată, cu nenumărate fire narative; „Spectrul lui Phlebas” de Iain M. Banks – parte a seriei „Cultura”, acest prim volum explorează conflictele interstelare și inteligențele artificiale, asemănător cu romanul discutat de noi la club, și ambele opere au o abordare critică asupra imperialismului și colonialismului; și, nu în ultimul rând, „Neuromantul” de William Gibson, pe care l-am și pomenit în cadrul discuției de la club – deși este mai degrabă cyberpunk decât space opera, acesta abordează teme cum ar fi inteligența artificială și identitatea, la fel ca și „Răzbunare ancilară”.

Verdict: ne-a plăcut. Tuturor! Nu este deloc un roman ușor, trebuie să te înarmezi cu multă răbdare și să lași inhibițiile deoparte, dar îți garantez că experiența va merita cu vârf și îndesat. Personajele excelent construite, ritmul alert al poveștii, amploarea grozăviilor comise de niște personaje demne de cei mai mari călăi pe care i-a dat umanitatea, precum și ideea centrală în sine de la care pleacă întreaga poveste – o inteligență artificială ce capătă conștiință, se întrupează în cine se nimerește și se lansează într-o misiune de răzbunare de-a lungul și de-a latul unui imperiu galactic – fac din acest roman unul memorabil. Tare, tare curios sunt ce se va întâmpla mai departe!

Premiile Hugo, Nebula, Arthur C. Clarke, British Science-Fiction, British Fantasy (debut), Locus, Seiun și The Kitschies, plus un premiu Hugo pentru cea mai bună serie (în 2024).

Ann Leckie – Răzbunare ancilară, Editura Paladin, 2017, colecția Paladin Science-Fiction, trad. Petru Iamandi