Club de carte Paladin #60: Fata din turn, Katherine Arden
Nici că se putea un roman mai potrivit la o ediție aniversară decât continuarea unuia dintre cele mai apreciate romane fantasy pentru toate vârstele apărute în ultimii ani. Plus că sărbătoarea a fost dublată și de o revedere față în față, în formulă restrânsă, firește, dat fiind că participanții fideli la Clubul de carte Paladin sunt răsfirați prin toată țara (ba chiar unii sunt plecați pe meleaguri străine), dar am avut totuși ocazia să cunoaștem și membri noi, care au promis că vor reveni, mai ales dacă vom organiza mai des și întâlniri față în față.
Așadar, la ediția din august 2024, vedeta discuției a fost volumul doi al trilogiei Ursul și privighetoarea de Katherine Arden, respectiv Fata din turn. După superbul prim volum Ursul și privighetoarea (Editura YoungArt, 2018, trad. Cătălina Stanislav), așteptările erau mari. Chiar foarte mari. Cititorii de fantasy și de SF familiarizați cu trilogiile știu prea bine că adeseori volumele de mijloc suferă. Chiar foarte rău, ele având notele cele mai mici din toată seria și fiind de multe ori blamate că nu se mai ridică la înălțimea poveștii inițiale.
De bună seamă că ideea are un fundament – dispare elementul de noutate, de mister, ineditul, suntem deja familiarizați cu lumea, cu personajele, pe unele le-am îndrăgit, pe altele nu, poate autorul sau autoarea nu se mai preocupă să dezvolte lumea și să creeze adâncime pentru personaje, ci poate alege să se concentreze pe un personaj pe care unii nu l-au apreciat, motivele sunt multe.
Așadar, așteptările pentru acest volum erau mari, la cât de mult ridicaseră miza primul volum și extraordinara Vasilisa. Ce avem în acest al doilea volum (și încerc să nu dau spoilere pentru cei care nu au citit încă primul volum)? Ei bine, evident, continuarea aventurile lui Vasea, cum e alintată Vasilisa, fata cea aprigă, cu niște neobișnuiți ochi verzi, niciodată îmblânzită și mereu în căutare de noi locuri de explorat și aventuri de înfruntat, care abia a scăpat cu viață din teribilele confruntări din primul volum.
Acum pe drum călare pe superbul Solovei, armăsarul dăruit de Morozko, cel care înțelege graiul oamenilor și comunică în gând cu Vasilisa, fata, acuzată că ar fi vrăjitoare, își ia soarta în propriile mâini. Prin urmare, deghizată în băiat după ce salvează niște copii din ghearele hulpave ale unei găști de bandiți criminali și incendiatori ce acționează în numele hanului Hoardei de Aur, ajunge să devină protejata lui însuși Dmitrii Ivanovici, Marele Cneaz al Moscovei, prieten bun cu călugărul războinic Sașa, nici mai mult, nici mai puțin decât fratele mai mare al lui Vasea.
Și așa ajung la Moscova, să se veselească și să sărbătorească înfrângerea bandiților care terorizau satele din nord, omorând pe toată lumea, dând foc la case și răpind fecioarele pentru cine știe ce scopuri ascunse și mârșave. Dar Marele Cneaz și Vasilisa Petrovna, deghizată în continuare în băiat și adoptând numele Vasili Petrovici, au adus, fără să știe, la Moscova, un șarpe cu chip de om ale cărui intenții îl fac să se teamă chiar și pe însuși Morozko, stăpânul iernii, Moartea, demonul înghețului, protectorul lui Vasea, cel care i-a dăruit odată fetei un colier cu un safir (plus încă ceva, ceva extrem de scump, ceva de care el nici nu știa că ar fi în stare) de care i-a spus să nu se despartă niciodată.
Iar la Moscova. Vasea se întâlnește și cu sora ei mai mare, Olga, care e gata să nască și care are deja o fată, pe Maria, ale cărei daruri (sau blesteme, depinde cine și din ce unghi privește) o înspăimântă pe mama sa. O fată cu ochi verzi, la fel ca Vasea. Și cam la fel de neîmblânzită, dar tare, tare îngrozită de fantomele și spiritele pe care le vede prin măreața casă a familiei Olgăi.
Mult timp m-am întrebat cine este fata din turn din titlu. O fi Vasea? Dar nu, ea n-ar putea fi închisă vreodată undeva, acest lucru i-ar aduce sfârșitul, deși asta și-ar dori cu ardoare înapoiatul călugăr Konstantin, salvat printr-un miracol de fratele lui Vasea, deși mai bine l-ar fi lăsat să înghețe în nămeți. Sau o fi Maria, fetița speriată de fantome? Sau altcineva?
Magia splendidă a folclorului rusesc și influențele din diverșii autori care au modelat scriitura lui Katherine Arden se împletesc cu un talent aparte în această splendidă trilogie: se iau vechi povești, mituri și personaje de legendă, se presară un dram de inovație, se adaugă o tonă de talent, se creează un personaj feminin puternic, de care te apropii imediat, în pofida boacănelor pe care le face și la cât îl chinuie până și pe înspăimântătorul Morozko, iar apoi, după ce Naomi Novik și J.R.R. Tolkien s-ar arăta mândri de rezultat, se trimite povestea în lume. Verdict: o demnă continuare a unei povești splendide, care abia aștept să aflu cum se încheie.
„«O să se isprăvească», și-a spus Vasea. «Într-o bună zi. Această lume de minuni, unde aburul din încăperile băii poate fi o creatură care rostește profeții. Într-o bună zi vor exista doar clopote și procesiuni. Spiritele vor deveni ceață și amintire și povești în lanurile verii.»” (p. 259)
Katherine Arden – Fata din turn, Editura YoungArt, 2021, trad. Oana Dușmănescu
