Club de carte Paladin #62: Iarna vrăjitoarei, Katherine Arden
A sosit momentul să încheiem trilogia dedicată aventurilor lui Vasea, fata care se înțelege cu spiritele și alte făpturi supranaturale, și ale lui Morozko, demonul iernii și conducătorul sufletelor celor decedați pe tărâmul pe care acestea ar trebui să-și găsească liniștea. O încheiere în forță, mult mai în forță decât mă așteptam, și un deznodământ perfect pentru una dintre cele mai impresionante trilogii fantasy ale ultimilor ani.
După cum stabiliserăm deja de câteva luni încoace în cadrul clubului nostru din fiecare lună, am ales foarte repede și volumul trei al seriei, pentru a nu mai permite să treacă destul timp între volume cât să uităm detalii semnificative și importante pentru desfășurarea acțiunii și a înțelegerii motivațiilor personajelor și alegerilor pe care le fac acestea.
Așa că iată, la numai două luni distanță de Fata din turn, în luna octombrie am ajuns să discutăm și despre urmarea acesteia, Iarna vrăjitoarei. Țin să vă avertizez încă de la început că fără celelalte două volume, sau cel puțin fără volumul doi, nu veți înțelege mare lucru din acest volum trei. Pentru că, în timp ce volumul doi se încheie printr-un cliffhanger de zile mari, volumul trei reia aventurile lui Vasea exact de unde rămăsese la finalul volumului doi: rănită, hulită, învinovățită, rămasă și fără Morozko după ce a avut grijă să-l alunge de lângă ea și să-l lase și fără puteri.
Cu Moscova devastată și incendiată, bașca și aproape complet distrusă de hoardele mongole și măcinată de lupte interne și locuitori nemulțumiți și furioși, Dmitrii Ivanovici, Marele Cneaz al Moscovei, a găsit vinovatul perfect pentru acest dezastru în persoana nimănui altcuiva decât Vasilisa, fata cu ochi de smarald, nepoata lui și sora călugărului războinic Sașa, trădată și aproape ucisă și ea de nemernicul de părinte Konstantin Nikonovici, un drac împelițat ale cărui slăbiciuni perfect naturale pentru natura umană l-au transformat într-un adevărat obsedat de nimeni alta decât vrăjitoarea căreia a continuat să-i poarte sâmbetele tocmai până la Moscova.
O scenă de un dramatism sfâșietor se petrece aproape chiar la începutul acestui volum trei, în urma căreia Vasea rămâne cu inima frântă de durere. Însă tânăra nu are timp de jelit, întrucât Hoarda de Aur pare mai hotărâtă ca oricând să înfrângă pentru totdeauna cnezatele ruse, iar bătălia care ar trebui să se dea între ele este cum nu se poate mai dezechilibrată la câți dușmani au dat năvală pentru a distruge totul în cale. Cu largul concurs, bineînțeles, al vrăjitorului însetat de putere Kasian.
Hotărâtă însă să facă tot posibilul să adune toate trupele pe care le poate strânge pentru a-și ajuta oamenii, Vasea pleacă într-o misiune imposibilă: nu doar să-și înțeleagă puterile și să-și descopere originile – iar aventurile acestea din pădurea întunecată, unde se va întâlni cu nimeni alta decât Baba Iaga, de care o leagă o relație cel puțin complicată, au ajuns să ocupe un loc aparte în inima mea de cititor sensibil –, ci mai ales să-l regăsească pe Morozko ca să o ajute încă o dată, pentru ultima oară. Ajutată de probabil cel mai imposibil aliat la care v-ați gândi vreodată, totuși, ce ziceți, va reuși oare Vasea imposibilul? Și nu doar Vasea, ci toată suflarea rusă?
Sincer, ce face nu doar Vasea în acest ultim segment al trilogiei, ci însăși ideea nemaipomenită a autoarei, de a se folosi de o bătălie reală, cea de la Kulikovo (cine vrea să afle mai multe informații, le poate găsi la o căutare rapidă pe net), despre care autoarea spune în nota finală că a știut încă de la început că se va folosi de ea pentru a încheia această trilogie începută cu Ursul și Privighetoarea, nu este la îndemâna oricui. Fără să o dea vreo clipă în tezism sau să se ia ridicol de mult în serios, seria întreagă, dar mai ales acest ultim volum reușesc ceea ce nu mulți autori au reușit până acum: să nu scadă niciun pic valoarea poveștii, să îl țină permanent în priză pe cititor, dar mai ales să ofere o suită de aventuri care îl țin cu sufletul la gură și să creeze totodată un personaj de pus în ramă. Acesta este Vasilisa Petrovna. Zisă și Vasea, fata cu ochi de smarald.
Katherine Arden – Iarna vrăjitoarei, Editura YoungArt, 2023, trad. Ruxandra Gogu-Stoichiță
