Club de carte Paladin #64: „Ultima zăpadă”, Allen Eskens

Ce carte ar fi mai potrivită pentru luna decembrie decât una în care zăpada să joace chiar și un rol cât de mic în poveste? Dar cum ar fi să aibă „zăpadă” în titlu? N-ar fi și mai interesant? Așa ne-am zis și noi la final de noiembrie 2024, când aproape toți membrii clubului de carte Paladin am votat ca ediția din decembrie să aibă loc mai devreme de ultima zi de vineri din lună și să discutăm despre Ultima zăpadă de Allen Eskens, despre care amatorii de romane crime și mystery auziseră numai de bine.

Povestea îl urmărește pe Joe Talbert, un student care primește sarcina de a scrie biografia unui străin. Alegerea sa îl conduce la Carl Iverson, un veteran de război condamnat pentru viol și crimă, care își petrece ultimele zile într-un azil, grav bolnav și pe moarte. Dar, pe măsură ce Joe descoperă detalii despre trecutul lui Carl, el începe să pună la îndoială vinovăția acestuia. Și astfel, investigația sa îl implică într-o serie de evenimente periculoase, dezvăluind secrete neașteptate și punându-i viața în pericol.

Ca într-un adevărat roman de John Grisham, cel care a dus pe noi culmi thrillerul juridic, Allen Eskens creează o poveste antrenantă și plină de ramificații și de aventuri, pentru că normal că cineva stă mereu la pândă, vigilent, pentru a împiedica aflarea adevărului. Astfel, teoria conspirației își dă mâna cu ambiția de-a descoperi adevărul indiferent de costuri și ne trezim aruncați în vâltoarea unor aventuri ce nu doar o singură dată îi vor da bătăi de cap și îi vor pune viața în pericol ambițiosului student Joe Talbert. Și nu doar lui, desigur.

Să nu credeți însă că avem doar un fir narativ și că autorul alege să creeze o poveste liniară și fără profunzime, una din marile preconcepții cu care e privită literatura de gen de către cei care nu gustă astfel de povești: că e doar acțiune, pac-pac, crime, personaje de carton, detectivi acriți de grozăviile pe care le-au văzut, infractori mărunți sau criminali maltratați în copilărie care își varsă refulările și chinuie alți nevinovați, profunzimea fiind lăsată deoparte pentru a face loc acțiunii neîntrerupte și deducțiilor logice a la Sherlock Holmes.

Nicidecum, în spatele acestor personaje stau povești complexe. Și cu cât autorul este mai meseriaș și mai dornic să creeze personaje memorabile, cu atât mai credibilă devine nu doar povestea lui și-a cărții, ci și personalitatea personajului. În cazul de față, ceea ce pare să-l împingă de la spate pe studentul Joe Talbert pare a fi tocmai fratele său, autist, chinuit tot timpul de o mamă iresponsabilă și gata să creeze numai și numai probleme.

Sincer, e greu să găsești un personaj mai grotesc decât această femeie ale cărei patimi nocive pun în pericol nu doar însăși viața ei, ci și pe cea a fiului său nevinovat, de care numai fratele său mai mare pare în stare să aibă grijă. Și când mai ai și o relație cu năbădăi și un caz de crimă doar în aparență rezolvat, ei bine, rețeta este garantată.

Dar să nu uităm zăpada, căci de la ea am pornit de fapt atunci când am ales acest titlu! Ce poate ea să simbolizeze? O ultimă speranță, extrem de firavă, pentru reabilitarea lui Carl Iverson, care, sunt convinși majoritatea, se face vinovat de o crimă atroce? O cale, pentru Joe, de-a se vindeca atunci când nu mai știe încotro să o apuce și se refugiază în casa abandonată de pe copertă, când pare c-a ajuns la capătul puterilor? Când pare că se produce declicul, când personajul principal, în timp ce zăpada acoperă și transformă peisajul, își dă poate seama că aflarea adevărului și, prin aceasta, reabilitarea, au darul de-a schimba viețile tuturor?

Allen Eskens – Ultima zăpadă, Editura Paladin, 2018, colecția Paladin Crime Masters, trad. Ana-Veronica Mircea