„ — Ori de câte ori pământul se mișcă, tu îi auzi chemarea. În fiecare clipă de primejdie vei căuta din instinct cea mai apropiată sursă de căldură și mișcare. Pentru tine, abilitatea de a face asta este echivalentul pumnilor la un bărbat puternic. Când te vei simți amenințată, vei face tot ce poți ca să te aperi. Și când o s-o faci, vor muri oameni.”

Ne aflăm la multe mii de ani în viitor, se pare, iar Pământul, în urma unui cataclism monstruos, pare că le-a pus gând rău oamenilor. Cutremure și erupții vulcanice catastrofale aduc la anumite intervale de timp cataclisme care rad civilizații (sau civilizația) întregi de pe fața pământului. Acestea sunt denumite anotimpuri, catastrofele acestea nimicitoare ce reduc semnificativ populația acestei planete cumplit de active din punct de vedere geologic.

Au trecut eoni întregi, au apărut și dispărut nenumărate civilizații, lumea a pierit și și-a revenit, a suferit transformări mai mult decât semnificative, oamenii s-au adaptat și s-au transformat în ceva mai mult decât oameni, în încercarea lor nu de-a schimba și îmblânzi planeta care le joacă feste ucigașe din când în când, ci de-a supraviețui ca specie.

În urma unui cataclism cumplit, din cenușă s-a ridicat un Imperiu, Imperiul Sanze. Poziționat le Ecuator, la mijlocul singurului continent rămas pe această nouă planetă care a devenit Pământul: în mod ironic, îi spune Neclintirea acestui continent teribil de zbuciumat. O ironie amară, desigur. Yumenes este capitala, iar în Yumenes se află Epicentrul, ordin paramilitar care recuperează orogenii neîmblânziți de pe unde poate și-i antrenează pentru a-și putea controla și folosi în mod adecvat puterile formidabile: de a stăpâni, îmblânzi și abate cutremurele, de a stinge vulcani și de a ajuta oamenii. Contra cost, desigur.

Au apărut mâncători de piatră. Care par niște ființe supranaturale. Bine, sunt ființe supranaturale, doar umblă prin stâncă. Au apărut orogenii. Cei care pot îmblânzi cutremurele, cum spuneam. Damaya este o orogenă alungată de-acasă, pentru că am uitat să vă spun că la cel mai mic semn că un copil ar poseda o asemenea putere, lumea sare asupra lui să-l omoare sau să-l alunge din comunitate (cu alte cuvinte, ești diferit, nu ai ce căuta printre noi, căci ești primejdios și nu înțelegem de ce ești în stare, ne temem de tine și mai bine îți facem noi felul, înainte să ni-l faci tu nouă). Noroc cu un Gardian, Schaffa, aflat în slujba Epicentrului, care o recuperează înainte să fie lăsată de către familie să moară de frig și foame.

Așa că Damaya este dusă în Epicentru, unde Academia a Șaptea educă tinerii ca ea pentru a deveni orogeni cu acte în regulă.

Sienit este o tânără orogenă care trimisă de Epicentru, sub supravegherea unui mentor pe nume Alabastru, să îndeplinească o misiune într-un oraș de pe coastă.

Și-o mai avem și pe Essun, o femeie de patruzeci și doi de ani dintr-o comunitate minoră aflată la mama naibii, care, într-o bună zi, când se întoarce acasă de la creșa unde le preda tot ce știa micuților, își descoperă fiul de numai trei ani, Uche, mort. Ucis de tatăl lui în bătaie. Fiica lor e și ea dispărută. Așa că, în timp ce lumea începe să se sfârșească în jurul ei, adică să se sfârșească de-a binelea, căci a sosit un nou Anotimp ce pare că va dura nu ani, ci secole, Essun pleacă pe urmele soțului ei ca să-și găsească fiica, iar pe el să-l distrugă.

Povestea e un fantasy cum n-a mai scris nimeni până acum. Îndrăznesc să afirm că romanul și trilogia lui Jemisin reprezintă, alături de opera unui alt autor drag mie, Robert Jackson Bennett (publicat și el tot de Paladin, cu Orașul scărilor), cel mai bun lucru care s-a întâmplat în peisajul fantasy de la China Mieville încoace.

Lăsați baltă bătăliile epice, dragonii, zânele și zeii decăzuți și faceți cunoștință cu fascinanta și cutremurătoarea lume creată de N.K. Jemisin. O lume crudă și neîndurătoare, plină de resentimente, aflată mereu în pragul extincției din cauza unui Pământ mai zbuciumat și mai ostil ca oricând, dominată de un sistem rigid, cinic și manipulator, care nu tolerează nicio abatere de la legile de fier cu care conduce, o lume în care părinții își asasinează copiii fără să clipească dacă prezintă vreun semn suspect și-n care trei personaje feminine puternice ca diamantul se luptă să răzbată, să supraviețuiască, să fie acceptate și să li se facă dreptate. Minunată carte!

Pe 29 mai are loc cea de-a noua ediție a clubului de carte Paladin, care se desfășoară prin Skype. Mai multe detalii, pe facebook. 

Un text de Liviu Szoke, moderatorul clubului de carte Paladin