Voi ce obiceiuri aveți cu cei mici înainte de somn? O cană de ceai, una, poate chiar două povești la rugămintea copilului, muzică de somn? În cartea Un pupic pentru tătic, scrisă de Frances Watts și David Legge, aflăm despre ritualul înainte de somn al unei familii de urși.
Însă problema cu care se confruntau părinții urși, în special tatăl, era legată de refuzul micului ursuleț vis a vis de orice. Astfel, ursulețul cel morăcănos nu voia să meargă la culcare, nici vorbă de spălat, iar pupicul de noapte bună nu intra nici el în discuție. Pupicul de noapte bună este de fapt motivul în jurul căruia se desfășoară întreaga acțiune a cărții.
Ilustrațiile joacă un rol important în evidențierea expresiilor faciale ale personajelor, în plus sunt un ajutor pentru copii în a înțelege mai bine relația dintre tată și pui chiar înainte de a asculta textul.
Datorită faptului că au fost desenate de mână, iar mai apoi colorate digital, ilustrațiile capătă un aspect expresiv și armonios, contribuind la crearea unei atmosfere calde și familiale, în acord cu mesajul emoțional al cărții
Prima încercare a tăticului urs de a își convinge puiul să meargă la somn se încheie cu un refuz categoric și un pupic rapid pentru mămica. De aici, se evidențiază răbdarea și blândețea ursului, urs perceput în mod obișnuit ca un animal puternic, feroce și uneori periculos. În această poveste el apare într-o ipostază tandră, de tată iubitor și răbdător. Această opoziție dintre imaginea cunoscută a animalului și comportamentul său evidențiază ideea că adevărata putere nu constă în forță, ci în afecțiune, înțelegere și răbdare.
Ursul transformă ritualul de pregătire de somn într-un joc distractiv și amunzant în care ursulețul continuă cu refuzul. Dacă pupicul de urs a fost refuzat, un pupic de girafă este solicitat, însă nu micul ursuleț nu se înghesuie să îl ofere.
Astfel, tăticul începe un joc plin de imaginație și umor, cere pe rând pupici de la diferite animale, în încercarea de a-l face pe cel mic să zâmbească și să uite de supărare. De la koala, girafă, crocodili, lilieci, toți pupicii sunt refuzați, asta în timp ce tatăl îl ajută pe micul urs să se pregătească de somnic.
La spălatul pe dinți, tatăl se transformă cu ajutorul unui prosop în dungi, într-un tigru ce dorește pupici, însă pentru tătic nici de tigrișor nu are pupici micul morăcanos. După o altă rundă de încercări în care ursul se transformă în maimuță și chiar într-un șoricel, cel din urmă hotărăște că e timpul să renunțe, ora de culcare fiind deja de mult trecută. Însă la final, micul ursuleț cedează și nu îi dă tăticului doar un pupic, ci și o îmbrățișare.
Simpatica poveste a micului urs m-a condus la ideea unui joc de consolidare a capacității de identificare a sunetului inițial din cuvinte și de asociere a acestuia cu litera corespunzătoare, dezvoltând auzul fonematic și pregătind copiii pentru însușirea cititului și scrisului.
Mai exact, copiii au fost puși față în față, iar pe masă aveau înșirate litere. Sarcina lor a fost să identifice animalul figurină pe care îl adăugam pe masă, animal ce făcea parte din artileria tatălui urs la obținerea unui pupic, iar mai apoi să aleagă litera cu care începe respectivul animal.
Fiind o carte ilustrată, în care predomină ilustrațiile, textul având mai degrabă rolul de a susține cele observate, este potrivită pentru lectura de seară sau pentru cea de la somnul de prânz.
Cartea ne amintește că cele mai prețioase momente sunt cele pe care le oferim din suflet: un pupic, o îmbrățișare sau timpul de calitate alături de copiii noștri.
Cu drag,
O educatoare
Oana Paraschiv
