Genius la grădiniță #122 Să studiem cu Apolodor furnicile și lumea lor

de Oana Paraschiv Oana Paraschiv 14 mai 2026
Genius la grădiniță #122 Să studiem cu Apolodor furnicile și lumea lor

Câte oase au furnicile? Sau nu au? Dar oare la ce folosesc antenele de pe cap? Cum se explică faptul că toate se nasc prințese? Răspunsul la ultima întrebare e atât de simpatic, dar nu o să vi-l ofer, cel puțin nu direct, însă vă mărturisesc că în cartea Să studiem cu Apolodor furnicile și lumea lor, scrisă de Florin Bican și ilustrată de Dan Ungureanu, veți găsi răspunsurile la toate întrebările plus 17 miniplanșe cu explicații pe înțelesul copiilor legate de viața furnicilor.

Apolodor și prietenii lui pornesc pe urmele furnicilor, ba chiar se fac mici, mici ca să poată intra în mușuroi.

Corul de la circ s-a mărit cu încă un membru, o mică furnică, Formica Mirmex. Aceasta din urmă îi va purta pe noii ei colegi prin lumea bine organizată a insectelor miniaturale. Poveștile sunt împărtășite de furnică, la o ceașcă de ciocolată caldă și un fursec cu noii ei prieteni. 

Iar dacă vorbim despre viața furnicilor pe pământ, ele pășeau deja pe pământ când lumea încă tremura sub pașii grei ai dinozaurilor. În timp ce dinozaurii au dispărut odată cu ciocnirea planetei cu un meteorit, furnicile au dăinuit.

Ce le face deosebite, pe lângă mica dimensiune, este că ele sunt de fapt nevertebrate, și astfel aveți răspunsul la prima întrebare.

Ilustrațiile vin cu informații legate de forma corpului, a capului, mandibule sau modul cum se hranesc micile viețuitoare, toate pline de înțeles și fascinație.

Scena în care se vorbește despre organele de simți ale furnicii este de fapt o trimitere la cunoscuta baladă a greierului, care acum o ajută pe furnică să susțină un mic concert, prin intermediul căruia aflăm că urechi și nas furnica nu are, dar are două antene de care se ajută la orientare.

Faptul că furnicile nu au nevoie de medicamente o știam, însă explicația a fost și pentru mine de interes, aflând că glanda metapleurală este de fapt rețeta ideală împotriva infecțiilor. Furnicilor nu le plac suprafețele murdare, dar când totuși le apar în cale, cu glanda asta ca un spray, dezinfecteaza-n jurul ei, ferindu-și cuibul de bacterii și de tot felul de mizerii.

La scena cu furnicile care folosesc o ascuțitoare și o pilă pentru a își ascuții acul, am poposit mai mult, nu vezi asta zilnic, iar explicația merita o ilustrație pe măsură. Ei bine, dacă e nevoie să se apere, unele furnici au acul, iar altele au otravă într-un săculeț, iar dacă otrava nu vă place, lăsați furnicile în pace. Aici mai mulți curioși s-au simțit, asta pentru că ei mereu sunt în căutarea și observarea insectelor, lucru chiar ideal, însă recomand o astfel de carte pentru ei deoarece ar fi mai puțin stresant pentru bietele furnici.

Din carte aflăm că furnicile sunt verișoare cu albinele, asta pentru că toate sunt himenoptere: au două perechi de picioare, la abdomen au câte un ac, metamorfoza e la fel, dar cel mai mult lucrează și trăiesc în colectiv.

Nu am glumit în legatură cu rangul micilor furnici, toate se nasc prințese, asta pentru că toate ouălele provin de la furnicile regine, o altă ilustrație atât de sugestivă și simpatică care le întruchipează pe micile prințese, dar și cum ajung la transformare de la ou-larvă-pupă și apoi prințesă.

Există furnici care aleg liniștea grădinii și furnici care învață ritmul grăbit al orașului. Unele își construiesc lumea printre fire de iarbă și rădăcini, altele printre trotuare și ziduri încălzite de soare. Până și cele mai mici viețuitoare au preferințe, adaptându-se locului care le oferă cel mai bine hrană, siguranță și liniște. Natura ne amintește astfel, că fiecare ființă își caută propriul colț de lume. 

Furnicile vin cu multe lecții pentru noi, iar împreună cu copiii am gasit câteva: harnicie, lucrul în echipă, a fi pașnic.

Lumea furnicilor m-a inspirat să le construiesc și eu copiilor un joc de căutare a lor.

Materialele necesare jocului de căutare-identificare a insectelor au fost:

- folie de protectie

- o coală carton de culoare neagră

- carioci

- o coală galbenă (din care am decupat o lanternă)

Totul a dus la realizarea unui joc de masă distractiv în care copiii au căutat și identificat insectele în întuneric cu ajutorul lanternei.

Cu drag,

O educatoare

Oana Paraschiv

Oana Paraschiv – Educatoare pasioantă de povești și creativitate
Recomandări (143) Interviuri (2) Noutăți (32) Titluri în focus (157) Evenimente (13) Topuri (9) Clubul de lectură Paladin (84) Concursuri (14)
„Harry Potter și prizonierul din Azkaban”, J.K. Rowling
„Harry Potter și prizonierul din Azkaban”, J.K. Rowling de Liviu Szoke Liviu Szoke 28 mai 2026
Luna aprilie a anului 2026 ne-a adus în atenție participanților la Clubul de carte Paladin un nou volum cu Harry Potter. Despre care am vorbit o seară...
Mai multe
„Furia Aurie”, Pierce Brown
„Furia Aurie”, Pierce Brown de Liviu Szoke Liviu Szoke 13 mai 2026
Dacă prima carte, Furia Roșie, a fost scânteia care a aprins focul, Furia Aurie reprezintă practic momentul în care vâlvătaia scapă de sub control și...
Mai multe
„Un vrăjitor din Pământșimare”, Ursula K. LeGuin
„Un vrăjitor din Pământșimare”, Ursula K. LeGuin de Liviu Szoke Liviu Szoke 11 mai 2026
Într-o seară mohorâtă de februarie, într-un București amenințat de viscol și frig și alte intemperii neplăcute, câțiva temerari ne-am luat totuși inim...
Mai multe
Logo
Toate drepturile rezervate © Grupul Editorial ART