Genius la grădiniță #81 Marmeladă. Panda cel roșcat

Voi ce nume ați alege pentru un pui de urs panda? David Walliams a ales în cartea Marmeladă Panda cel Roșcat, un nume cel puțin atipic pentru un pui de urs panda. Numele, de altfel, nu e chiar întâmplător ales, asta pentru că ursulețul chiar era atipic, cel puțin dacă ne uităm la culoarea blăniței.

Adam Stower a reușit cu ingeniozitate și creativitate să transforme povestea ursulețului într-o lectură colorată, captivantă și plină de ilustrații care mai de care mai amuzante.

Numele Marmeladă a fost ales datorită culorii blăniței cu care micul urs panda s-a născut, o blăniță roșcată strălucitoare. Însă culoarea puiului nu a fost pe placul comunității de urși panda, comunitate care l-a exclus, numindu-l o rușine.

Pe malul râului, văzându-și imaginea reflectată în apă, Marmeladă începe să se întrebe dacă nu cumva ceilalți au dreptate, dacă nu cumva chiar este o rușine. De aici începe aventura micului pui pentru că se hotărăște să plece și să își caute un loc, unul în care nu ar fi privit urât, judecat sau marginalizat.

Plecarea are loc pe un buștean plutitor care alunecă într-o cascadă și îl duce pe micul pui în mijlocul unor ființe stranii și minunate pe care le descoperă pentru prima dată. Pe cât de uimit a fost micul urs, pe atât de uimiți au fost și lupii, leoparzii și crocodilii, neștiind de fapt la ce animal se uită, nimeni nu mai întâlnise un urs panda roșcat.

Astfel urmează încercarea mai multor animale de a-l adopta, concluzionând că de fapt ursul panda nu este unul de al lor.

Maimuțele îl iau pe sus, ca mai apoi să îl arunce în râu, de unde este pescuit de un ibis, care datorită culorii îl confundă cu unul de al lui, dar care la o privire mai atentă îl aruncă pe spinarea unui tigru.

Cursa pe spatele tigrului, care îi provoacă o mare încântare urusulețului se încheie cu decizia unei benzi de feline de a-l mânca. Noroc că micul pui era rapid și a reușit să se cațere pe cel mai apropiat copac. De acolo reusește ca prin minune să scape de un pangolin, de un șarpe și chiar de un urs tibetan nervos.

Tot acest efort de a scăpa de pericolele din junglă îl fac pe micul ursuleț să ajungă într-o baltă de noroi. Aici descoperă că blănița lui arată acum ca a celorlalți urși panda. Fericit, pornește spre casă pentru a fi pe placul comunități de urși panda. 

Însă mama lui nu este de aceeași părere, schimbarea înfățișării nefiind o soluție, el fiind perfect așa roșcat cum este. Și pentru că mamele au întodeauna strategii cu care încearcă să le transmită puiuților lor anumite învățaturi, mama urs se colorează cu ajutorul florilor din pădure, devenind astfel o ursoaică panda roz.

Ideea nu numai că îl încântă pe micul panda, dar se transformă într-una și mai amuzantă care se încheie cu toata comunitatea de urși amuzați și cu o altă perspectivă asupra diferențelor dintre ei, însă vă las pe voi să descoperiți ingenioasa idee.

Cartea aduce în atenția copiilor un exemplu de acceptare a diferențelor, de bunătate și curaj, dar și despre problema prejudecăților, care nu ar trebui să existe, indiferent de vârsta pe care o ai.

Am vrut mult să merg pe ideea aparențelor, care uneori ne pot înșela și le-am propus un joc. Am pregătit mai multe punguțe colorate, de diferite dimensiuni, iar ei au avut sarcina de a-și alege una dintre punguțe, conținutul urmând să fie al lor.

Prima alegere a fost previzibilă, punga cea mai mare a fost aleasă, având tendința să ne luăm după aparențe, iar eu am vrut să le demonstrez că uneori ceea ce ne așteptăm e departe de realitate. Astfel, înăuntru au găsit un mic ou de plastic iar în interior un sticker smile face.

Au găsit multe surprize, de la pixuri, stickere sau mere, nu conținutul se urmărește a fi scopul, ci ideea că aparențele pot înșela.

Evident surprizele speciale le-am pus în cele mai mici punguțe, un exemplu din literatură găsindu-l și în opera lui Ion Creangă, Fata babei și fata moșneagului.

Cu drag, 

O educatoare

Oana Paraschiv