Joi raid despre „Al cincilea anotimp” de N.K. Jemisin cu Laura Ciobanu
În seria The Broken Earth N.K Jemisin ne transportă într-o lume în permanență zguduită de seisme, în care, ca formă de adaptare, unii oameni au căpătat puterea de a îmblânzi dar și de a declanșa cutremure devastatoare. Din această cauză orogenii sau „rogălăii” cum li se mai spune în popor sunt temuți și au practic numai două sorți posibile: aceea de a fi antrenați de mici și angajați în serviciul statului, fără libertate personală (nici măcar cea reproductivă) sau de a fi uciși de mulțimea îngrozită imediat ce sunt descoperiți. Damaya, Sienit și Essun, eroinele celor trei fire narative din romanul care deschide seria, Al cincilea anotimp (The Fifth Season), ilustrează cruzimea prezentă în toate etapele vieții unui orogen: antrenamentele dure din copilărie, felul lipsit de scrupule în care e folosit în tinerețe și pierderile ce se acumulează la maturitate.
Vorbeam data trecută de curajul lui Jemisin și trebuie să-l remarc din nou: trei personaje principale feminine, una dintre ele (cea mai interesantă, aș zice) fiind o femeie de patruzeci de ani care își caută fiica. Poate-i doar impresia mea, dar literatura modernă pare să le considere pe mame niște ființe absolut plicticoase, bune să fie cel mult personaje secundare, ceea ce Essun a și încercat în viața ei din carte, dar fără succes. Ca să nu mai spun că la Jemisin iubirea nu învinge, ci cel mult te învinge, adică te face mai vulnerabil.
E un roman dedicat „celor care trebuie să lupte pentru respectul pe care toți ceilalți îl obțin de la sine” și într-adevăr Jemisin va reuși până la finalul lui să vă convingă că pentru o lume ca asta nu merită să verși o lacrimă. O urăște până și pământul care o poartă în spinare și despre care ni se dă de înțeles că are o voință proprie. Sunt mai mulți agenți în joc, nu doar oamenii, fie ei orogeni sau nu, ci și Taica Pământ - planeta însăși - și mâncătorii de piatră, o specie cu aspect umanoid care circulă prin stâncă precum peștele prin apă. Bătăliile între niște creaturi care pot manevra straturile pământului și provoca seisme sunt, deși puține, cu adevărat impresionante.
A, ce-i cu al cincilea anotimp? Păi al cincilea anotimp e moartea și ea e stăpâna celorlalte: odată la câteva sute de ani o erupție vulcanică sau un cutremur provoacă o catastrofă ecologică în urma căreia omenirea, drastic împuținată, trebuie să o ia de la capăt. De aceea și începe acest roman cu sfârșitul lumii, numai că, ne promite naratorul (și cine o fi el oare?) de data aceasta lumea se va sfârși pentru ultima dată. Deși îi vor trebui trei romane ca s-o facă, Al cincilea anotimp fiind doar primul.
