Lumea Inelară își redeschide enigmele
Inginerii Lumii Inelare (traducere din engleză de Mihai Bădescu) este al doilea volum dintr-o serie clasică a science-fiction-ului – o serie hard SF care intră pe lista scurtă a must read-urilor în materie de gen.
Primul volum, Lumea Inelară, introducea cititorii în conceptul unei lumi enigmatice. Care este arhitectura Lumii Inelare? Iată cum o descrie Niven:
„Imaginați-vă o panglică albastră de cincisprezece metri lungime și doi centimetri și jumătate lățime. Încolăciți-o și puneți o lumânare în centru. Acum măriți scala. Lumea Inelară era ca o panglică dintr-un material extrem de rezistent, lată de un milion șase sute de mii de kilometri, strânsă în jurul unui soare, într-un cerc cu raza de aproape o sută cincizeci de milioane de kilometri. Inelul acesta se rotea cu o mie două sute patruzeci de kilometri pe secundă, viteză suficientă pentru a genera pe suprafața sa interioară o forță centrifugă aproximativ egală cu gravitația terestră. Misterioșii Ingineri ai Lumii Inelare puseseră pe suprafața interioară pământ, oceane și atmosferă. Ridicaseră la marginile ei ziduri care măsurau peste o mie șase sute de kilometri, cu scopul de a păstra aerul înăuntru. Probabil că acesta se mai scurgea pe deasupra Zidurilor de Margine, dar nu în cantități semnificative. Un inel interior, format din douăzeci de careuri de umbră, ce ocupau echivalentul orbitei lui Mercur din sistemul nostru solar, asigura un ciclu zi-noapte de treizeci de ore. La asemenea dimensiuni, Lumea Inelară dispunea de peste un miliard și jumătate de kilometri pătrați de suprafață locuibilă. De trei milioane de ori suprafața Pământului.”
Lumea Inelară (premiile Nebula, Hugo, Locus) relata exploatarea acestei lumi de către o echipă formată din patru membri: un Păpușar, un Kzin și doi oameni (un bărbat și o femeie). (Apropo, rasele extraterestre sunt imaginate de Niven într-un mod sofisticat și credibil.) Însă prima expediție reușise să aibă doar un contact superficial cu civilizația Lumii Inelare. Ingineriii Lumii Inelare duce expunerea acestui univers la un nivel superior. Punctul de plecare: Lumea se dovedește instabilă (inelul este descentrat față de soarele său), ceea ce naște un potențial fatal pentru miliardele de locuitori. Așa că o nouă expediție pornește în călătorie. La ea participă doi dintre membrii expediției anterioare. Scopul: să dezlege misterul Inginerilor care au creat lumea și să găsească o cale de a-i corija instabilitatea structurală.
Larry Niven, Inginerii Lumii Inelare
Traducere din limba engleză de Mihai Bădescu
Editura Paladin, 2019
