„Vacanța lui Nor”: o carte grafică despre prietenie și puterea imaginației
Poate că una dintre cele mai importante chestii pe care o pierdem când devenim adulți este abilitatea naturală de a ne juca și de a ne imagina întâmplări mirobolante în care credem fără cea mai mică urmă de îndoială. Acel make-believe de care ne distanțăm la maturitate, când societatea ne cere să devenim oameni serioși și responsabili. Continuăm să avem vise și fantezii, desigur, însă fantasticul și magia nu-și mai găsesc locul în viața noastră de zi cu zi, așa cum se întâmpla în copilărie. Hai să ne jucăm de-a…. și era de ajuns ca, alături de câțiva prieteni, să ne imaginăm o realitate paralelă, în care nu existau limite. Ce dacă nu văzusem niciodată un balaur sau o zână?
La asta m-am gândit când am citit și m-am delectat vizual cu Vacanța lui Nor, o carte grafică recent publicată la MiniGrafic, pe care surorile Ileana și Maria Surducan au conceput-o împreună. Dacă aveți curiozități despre cum a decurs lucrul la acest volum și despre sursele de inspirație ale poveștii, puteți afla mai multe detalii în interviul de pe blogul Grafic.
Dac-ar fi lăsat de capul lui, Norbert (pe scurt, Nor) și-ar petrece vacanța de vară închis în casă, jucându-se pe calculator. Însă părinții au alte planuri și-l trimit la bunici pentru patru săptămâni, în ciuda protestelor sale. De la bun început, îți dai seama că bunicii lui Nor nu sunt oameni obișnuiți și că povestea va evolua într-un plan fantastic, în care regulile cotidiene nu se mai aplică. Fiindcă părinții i-au subtilizat încărcătorul consolei, băiatul trebuie să-și găsească alte ocupații pentru a-și umple timpul. De pildă, să ducă norii la păscut, cu naiu-n băț și o trăistuță cu merinde pregătite de bunica. Din fericire, Nor își face în curând prieteni noi, care au fiecare câte o super-putere: Skai, prințesa scaieților și a ciulinilor, Laci, un lungan blond care poate deveni invizibil, Amnar, o fetiță care stăpânește focul, dar și micul balaur poreclit Pazvante. Împreună vor trebui să înfrunte o forță malefică care se ascunde în pădure...
Personajele sunt foarte simpatice și foarte autentice – bine, poate cu excepția lui Pazvante și a celorlalte ființe fabuloase, însă și acestea au marea calitate de a deveni reale în cadrul poveștii. În mod previzibil, cel mai tare am simpatizat-o pe Skai, fetița îndrăzneață debordând de energie și veselie, care îl atrage pe Nor în tot felul de aventuri. Dar, în cele din urmă, m-am atașat de toate personajele, chiar și de nesuferitul de Laci, asupra căruia prietenia, jocul și imaginația nu întârzie să aibă efecte (benefice, desigur).
Text și fotografii de Ema Cojocaru
