Visul 27: Adâncul oceanului

Persoana care ne-a trimis descrierea în formă de poem a unui nou vis ilustrat de Mircea Pop a preferat să rămână anonimă. Citește mai jos textul pe care l-am primit.

Tocmai am părăsit cimitirul din satul unde am copilărit

am urcat într-o mașină de teren verde închis

în care sunt prieteni buni pe care nu-i cunosc

în jurul meu văd doar cruci albe și biserici arse

Gonim fiindcă ceva sau cineva ne urmărește

ne îndreptăm spre o prăpastie

Cu mare viteză

râdem

dar mașina nu mai poate încetini și sărim

prăpastia era un ocean.

întinsă într-o cadă albă care stă nemișcată în larg

îmi văd doar părul lung care plutește în apă

deasupra mea trece un avion alb

nu pot striga

e enorm de multă liniște în jur

încerc să mă ridic

dar fundul căzii e adâncul oceanului