Visul 28: Femeia de fum

Visul de azi, ilustrat de Mircea Pop, ne-a fost trimis de Tiberiu Jakab. Citește mai jos descrierea pe care am primit-o:

Azi am închis trei dealuri. E un birou la un etaj înalt, cu multe geamuri de sticlă. Încui ușa biroului. Oamenii în birou sunt toți un zâmbet. Sunt norocos. Cobor, iau mașina, e aglomerat. O să fac ceva pe drum însă de-abia aștept să ajung acasă. Sunt acasă. Am cea mai mișto nevasta din tot cartierul, și sunt multe neveste mișto în cartier. Sunt norocos, însă mă râcâie ceva, ceva nu e în regulă. Se cuibărește în brațele mele și o simt caldă, caldă fizic și caldă sufletește. Adorm. 

Mă trezesc paralizat. Se face ziuă. Un fum deasupra mea începe să capete formă de femeie. Sunt speriat. Sunt singur, nu e nimeni lângă mine în pat. În liniște totală, femeia mă trage către cer. Rezist. Nu vreau să plec, sunt fericit. Unde mă trage? Nu pot să mă mișc și deși capul și picioarele și mâinile îmi sunt ridicate, sunt înțepenit, paralizat. Sunt speriat. Nu am mai fost speriat. Femeia mă trage de mâna și mă duce spre cer.

Mă trezesc. Nu mă simt bine. Nevasta-mea hrănește deja puii. E 6 dimineață și trebuie să hrănesc caii. Nu sunt mulțumit. Nu știu cum am ajuns cu ea, nu știu cum am ajuns la țară, nu știu de ce sunt la țară. Da’ țin la ea și mai ales la copilul nostru. Nu am timp să mă gândesc. Dacă nu mă ridic din pat urgent și nu mă duc pe câmp mâine e posibil să nu am ce să le dau de mâncare. 

Sunt înapoi în pat. A fost din nou aceeași zi. Parcă e o zi perpetuă, parcă era un film în care aceeași zi se tot repetă. Dormim separați de ani de zile, nu a existat nimic între noi oricum. Mă culc fără să îmi fac duș. O să am iar scandal că nu m-am spălat, dar trebuie să dorm. Un fum apare deasupra mea și capătă formă de femeie. Vrea să mă tragă de-aici. Vreau să mă tragă de-aici.

Sunt treaz. Plec la birou.